Iar trista..


Cresc nestavilit in mine…ma umflu ca un balon de trairi, vise, povesti nespuse..sunt supraelastica. Incape in mine rahat de nu-i adevarat. Zeci de monologuri distructive, dialoguri imaginare si, din ce in ce mai rar, promisiuni si sperante stau la coada..

Scopuri? Cica am. Nu ma tenteaza foarte mult. Mi-ar placea sa traiesc cu pasiune. Stru ca asta e cu sens continuu..din interior spre exterior si viceversa.

Am observat ca chiar stilul de a mazgali in jurnalu-mi a devenit ingineresc. FRaze scurte, apasate, cu multe repetari, completari si precizari. Fiecare gand are proptele destule sa stea in picioare, e explicat, justificat, nu intotdeauna inteles.

La Vama Veche..libertatea ultima? Oare? Nu mi s-a parut. Am apreciat, dar  nu m-am eliberat acolo. Nu…

Bautura… iarasi not for me. Nu ma elibereaza, doar ma face sa visez si sa vorbesc mai mult.

Incep sa inteleg ca anormalul e normal, la fel cum normalul e anormal, ca lumea asta e dusa, scarbitor de flexibila si iertatoare si NIMIC nu e batut in cuie, ca depindem de trecutul nostru si de ipotezele lui Freud, ca un fetus poate fi operat 🙂 (cu succes), ca viata e o curva misto, ca mie mi-a trecut supararea..

Dar totusi: SCREW YOU, MARIUS!!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s