Despre sanse si veverite in carusel


azi m-am simtit norocoasa

mergeam spre Voluntari, sa depun pentru buletin. In maxi, numai tigani. In dreapta- o domnisoara cu par cam mult…pe fata si maini, blonda decolorata, amatoare de fastfood.  In stanga – 2 prietene, si ele bucurestence fara cine stie ce scoala, bucuroase ca si-au gasit de lucru in acelasi loc, la o alimentara din Voluntari. Ca, vorba uneia, „vine 15, vine 30 – iti da banii”

Acuma nuante ar fi. Ca la cat de multumita sunt de ceea ce fac, si la mine tot satisfactia principala sunt banii…

DAR. Ma gandeam asa….fiecare pana unde se poate ridica…..sau pana unde are sansa. Aici iar, depinde…

La primarie stateam, eu curatica, aranjata cu gentuta mea Daniel Ray si machiajul la punct – desi m-am mai aranjat de vreo 3 ori pt a depune si nu a fost cu noroc!

Alaturi, seful meu ca de obicei impozant si scos ca din cutie…Langa noi oameni simpli, necajiti…Un copil cu 14 ani impliniti, altfel nu ar fi fost acolo, se uita la mine ca la desene animate…Tiganuste, una gravida, alta cu bebe in brate..

Acuma..imi dau toate sculele de make-up si mai toate hainele pt o familie. Targ care nu sta in picioare, ca de ar sta…Dar nu vreau orice, ma chinui ca nu vreau orice….nu pot sa vibrez decat cu unii oameni, si sa stau ca o carpa nu e firea mea….nici sa mint, nici sa fac chestii de fatada.

La Sighisoara, am fost uimita sa imi aud tonul vocii ca dintr-o parte atunci cand ii ziceam chelneritei ce vreau si cum vreau…severa, exigenta.M-a servit in 10 min, pe amicii ajunsi innainte – in 45 min. La firma ma aud cum vorbesc cu colegii..mereu gasesc ceva de ras, mereu am chef de glume…

Viata nu e funny, dar e frumos sa o faci sa fie. Cateodata gasesc ceva si ma pufneste rasul in mijlocul drumului:)

cateodata sunt bucuroasa si am nevoie sa spun

cateodata sunt fericita

alteori nu sunt

humanum erare humanum est…e uman sa fii uman-vulnerabil, temator, navalnic, impulsiv

E uman sa speri. Nu e uman sa fii ca mine, sa simti ca mai nimic nu te bucura din suflet. Am sperat la Sighisoara ca la un „reset” A fost….dar stiu ce i-a lipsit. Acel ceva ce caut si daca si gasesc, pana nu o sa ma apuce de nas, nu am sa vad

In seara asta nu am nimic uimitor de impartasit. In seara asta sunt umana. Umana in fata calculatorului-un demers nestiut. in dreptul luminitei din capat poate fi o lume, sau nimeni

Duc lipsa de oameni apropiati. Duc lipsa sa ma cuibaresc si sa am incredere ca sunt ca dupa un perete…Duc lipsa sa fiu ajutata cu micile chestii pe care nu le stiu si care ma frustreaza.. Zip-codurile eronate care nu mai dispar de pe ecran, widgeturi ce inca merg(prost) dp ce le-am dezistalat, huburile de la DC

teava din baie…nu vreau sa fiu barbat. Sunt o femeie, si una buna. Nu vreau sa incep sa repar tevi.Atunci chiar voi fi singura.

In alta ordine de idei, vreau sa imi completez echipamentul montan si sa imi fac loc in viata pentru dealuri si vai..voi fi bine. I have to.

Anunțuri

Sighisoara


Am fost ieri la Sighisoara

azi inca ma doare capul si sunt obosita rau…

daca mi-a placut…? da, mi-a placut.

Sa incepem.Aproape cronologic.

Am coborat din tren hotarata sa urmez multimea care presupuneam ca ma va duce spre Cetate. Dar multimii ii era sau foame, sau avea chef de vorba…pana la urma m-am dus spre cei doi rockeri cunoscuti in tren si m-am atarnat pt vreo 20 min

La inceput ma gandeam: asa….cald, transpiratie, blocuri si ceva cladirute cu iz mai vechi…atat? Atunci am vazut doi tipi care mergeau spre gara. Unul era inalt ca un stalp si purta ditamai palaria de cowboy, mixata cu cizme de motociclist, o barba rosie…asa… Am inceput sa simt atmosfera:)

mai incolo…am perindat stradutele..am intrat intr-un muzeu de arme. Cand am iesit am vazut ca tanti de la intrare imi daduse bilet de copil. Sa ma bucur, sa ma intristez…

Am intrat undeva sa mananc si am dat peste un prieten de la Iasi.Am avut cu cine manca si cu cine face conversatie, dar ideea de a face turul orasului cu niste oameni semiapropiati, care deja umblasera mare parte pe acolo, mi s-a parut irositoare pentru scurta mea experienta sighisoreana, asa ca invocand motivul ca vreau sa vad si eu ce ei vazusera deja, am luat-o fiecare in treaba lui.

Nu-i asa ca atunci cand auziti muzica medievala va ganditi la castele cu printi si printese, dar mai ales la iubiri romantice si adevarate?

ei…eu la asta ma gandeam cand ascultam fascinata muzica din secole trecute. Am vazut Truverii in actiune si mi-a placut.

Cred ca perioada aceea are farmec mai ales prin aceea ca oamenii erau mai putin insingurati. Acuma sincer, daca as fi avut cui povesti, dar fata in fata, ca de telefoane sunt satula zau, oare as mai fi scris eu pe blog? Mira-m-as.

Asa..apoi dansurile medievale cand fetele se misca usoare ca fluturii…cred ca impresia aia de lebada plutitoare nu-i tocmai usor de obtinut…mai ales cand trebuie sa calci usor, dar sub picioare ai pietris – traiasca reparatiile de drumuri!

Contrar asteptarilor de a gasi un santier in Sighisoara, am gazit strazi curate, cu pietris. Din cand in cand mai vedeai un capac de la canalizare cu 15 cm mai inalt decat restul si iti dadeai seama ca e caldaram lipsa…

Multe chestii handmade, multi „trubaduri” cu chitarile, pusi sa faca un ban cinstit, pe langa amuzamentul de baza:)

La intrarea in scara acoperita, era o gasca mare de adolescenti. Cantau la chitara, iar 2 fete tineau in mana foi pe care scrisesera”Vrem sa mergem la mare, primim bani pe gratis”

Codite, desene pe fata, coronite cu funde mari de voal, ca pentru o printesa, adevarate regine gotice in corsetele lor negre si pe tocuri(!!) -admiratie si mila pentru sarmanele lor picioare!

oameni de toate natiile…copii nebuni ce fac slalom intre taberele de vara..o adunatura ad-hoc cu muzica folk intr-un gang darapanat….cea care canta (bine!!) avea numai 17 ani…am stat si eu cu ei… melodiile au ramas aceleasi pe care le stiu si eu…dar simteam ca desi eu as mai vrea sa raman in zona aia nebuna…prea putini de seama mea mai sunt acolo

am coborat si pana  la scena cavalerilor, unde chiar avea loc un fel de turnir, cu oameni pletosi si transpirati, purtatori de armuri si costume improvizate din materialele de azi, dar care semanau bine de tot a ceea ce ar fi fost alta data cavalerii. Ei da, domnitele lor – mai putin. Uratele, crispate, emotionate si cam batrane:)

sunt rea aici…i do this sometimes

mai apoi…concertul de seara (ce am mai prins din el)

o suedeza luminoasa cu o voce mai puternica decat negativul, de stateam cu urechile astupate – asa se auzea la volum suportabil:)

iarasi Truverii..

ceva dansuri medievale

un concurs de miss la care ne-am amuzat copios

un pusti dragut langa mine care dupa ce si-a tot strans mainile vre-o jumate de ora, si-a facut curaj sa intre in vorba. Era funny, radeam amandoi. S-a pornit sa ma duca la gara si s-a ratacit de 2 ori, iar apoi vorbea mult…poate, sper, de la emotii. Adica ar fi frumos sa creasca pana la urma din el un barbat interesant, nu unul plicticos.

facut schimb de numere de telefon….asa… hopes barely included, adica nu din partea mea….

si apoi un drum lung pan la Bucuresti, dormit mare parte. Cand am ajuns la Bucuresti eram ciufulita rau, cu machiajul sters, cu ruxacul atarnand pe un umar si cu o mare nepasare in suflet. Am fost la Sighisoara. Nimeni nu imi putea lua din suflet in momentul acela farama mea de libertate.

Am vazut oameni frumosi. Am vazut oameni pe care ii uneste o ghitara, dragostea de ceva, dorinta de a se intalni si de a sta cu totii roata, chiar si in mijlocul strazii.

Am vazut asta…e un bun antidot pentru superficialitatea Bucurestiului.Sunt injectata azi, maine o iau de la capat cu toate. dar am atins ceva acolo…ceva dincolo de zidurile crapate, casele vechi, caldura si aglomeratie

trebuie sa iesi, sa mergi departe, ca sa te speli de superficialitate, ca sa iti aduci aminte de lucrurile importante (pentru tine, nu pentru ceilalti).

Super late edit: m-am maritat cu pustiul 🙂

nunta 2

nunta 1

nunta 3

nunta 5

nunta 7
Da-da-da, uite asa e viata, cu surprize! 🙂

despre munte si fericire


Azi ascult muzica folc si ma apuca nostalgia si melancolia, si mai ales dorul de munte…

Cand am fost asta toamna in Piatra Craiului m-am simtit mai aproape de firea lucrurilor. Muntele e un prieten cinstit. Oamenii sunt acolo salbatici, in elementul lor. Fitele sunt de prisos acolo.

Mi-aduc aminte, am intrat in camera din cabana de la Curmatura si am exclamat: „arata la fel ca si casa celor 7 pitici!”  Imediat am  observat  si etichetutele: „Alba ca Zapada”, „Mikey Mouse” si celelate nume ale piticilor si ale altor personaje de desene animate…Pe munte se intalnesc oameni care cauta libertatea. Unii ar putea spune ca e escapism, evadare din jungla urbana care rataceste sufletele..Este. Dar eu o vad ca pe o intoarcere la natura adevarata a lucrurilor, o intoarcere la sine.

Pe munte sant mai aproape de mine. pe munte sunt fericita,  atunci cand urc pe poteci si printre pietre si am un cer senin deasupra, nimic altceva nu imi mai trebuie. pe munte ma simt acasa, desi poate e prima oara cand calc in locurile acelea…

De ce o fi atat de greu sa ne zmulgem din rutina si paienjenisul in care stam permanent?

De ce te simti atat de bine dupa ce alergi, si totusi atat de greu ajungi intr-un parc. Tot cauti motive gen: nu am adidasi potriviti, nu am tricou cu bustiera, nu am ….ce nu ai frate? mi-aduc aminte cum alergam inainte in niste tenisi pe care acum nu prea i-as mai lua in picioare…tare fandositi am mai devenit…orice scuza e buna pentru a refuza viata…

Da. Acum ma duc sa fac prajiturica de nuci cu piersici..asta e din ciclul: „Vreau sa slabesc” 🙂

si apoi in parc, si apoi la cafele pe Lipscani..o dulce zi de duminica:)

ia, mai stiti cum era aia: „Cand stateam pe pat de flori…si aveam perna de nori…tu stateai la pieptul meu..si credeai ca sunt un zeu…”

http://www.trilulilu.ro/otomanul90/a5d451352e4874

am ascultat-o azi pe repeat de muuuulte ori. Oi fi indragostita, cine stie? 🙂