Despre sanse si veverite in carusel


azi m-am simtit norocoasa

mergeam spre Voluntari, sa depun pentru buletin. In maxi, numai tigani. In dreapta- o domnisoara cu par cam mult…pe fata si maini, blonda decolorata, amatoare de fastfood.  In stanga – 2 prietene, si ele bucurestence fara cine stie ce scoala, bucuroase ca si-au gasit de lucru in acelasi loc, la o alimentara din Voluntari. Ca, vorba uneia, „vine 15, vine 30 – iti da banii”

Acuma nuante ar fi. Ca la cat de multumita sunt de ceea ce fac, si la mine tot satisfactia principala sunt banii…

DAR. Ma gandeam asa….fiecare pana unde se poate ridica…..sau pana unde are sansa. Aici iar, depinde…

La primarie stateam, eu curatica, aranjata cu gentuta mea Daniel Ray si machiajul la punct – desi m-am mai aranjat de vreo 3 ori pt a depune si nu a fost cu noroc!

Alaturi, seful meu ca de obicei impozant si scos ca din cutie…Langa noi oameni simpli, necajiti…Un copil cu 14 ani impliniti, altfel nu ar fi fost acolo, se uita la mine ca la desene animate…Tiganuste, una gravida, alta cu bebe in brate..

Acuma..imi dau toate sculele de make-up si mai toate hainele pt o familie. Targ care nu sta in picioare, ca de ar sta…Dar nu vreau orice, ma chinui ca nu vreau orice….nu pot sa vibrez decat cu unii oameni, si sa stau ca o carpa nu e firea mea….nici sa mint, nici sa fac chestii de fatada.

La Sighisoara, am fost uimita sa imi aud tonul vocii ca dintr-o parte atunci cand ii ziceam chelneritei ce vreau si cum vreau…severa, exigenta.M-a servit in 10 min, pe amicii ajunsi innainte – in 45 min. La firma ma aud cum vorbesc cu colegii..mereu gasesc ceva de ras, mereu am chef de glume…

Viata nu e funny, dar e frumos sa o faci sa fie. Cateodata gasesc ceva si ma pufneste rasul in mijlocul drumului:)

cateodata sunt bucuroasa si am nevoie sa spun

cateodata sunt fericita

alteori nu sunt

humanum erare humanum est…e uman sa fii uman-vulnerabil, temator, navalnic, impulsiv

E uman sa speri. Nu e uman sa fii ca mine, sa simti ca mai nimic nu te bucura din suflet. Am sperat la Sighisoara ca la un „reset” A fost….dar stiu ce i-a lipsit. Acel ceva ce caut si daca si gasesc, pana nu o sa ma apuce de nas, nu am sa vad

In seara asta nu am nimic uimitor de impartasit. In seara asta sunt umana. Umana in fata calculatorului-un demers nestiut. in dreptul luminitei din capat poate fi o lume, sau nimeni

Duc lipsa de oameni apropiati. Duc lipsa sa ma cuibaresc si sa am incredere ca sunt ca dupa un perete…Duc lipsa sa fiu ajutata cu micile chestii pe care nu le stiu si care ma frustreaza.. Zip-codurile eronate care nu mai dispar de pe ecran, widgeturi ce inca merg(prost) dp ce le-am dezistalat, huburile de la DC

teava din baie…nu vreau sa fiu barbat. Sunt o femeie, si una buna. Nu vreau sa incep sa repar tevi.Atunci chiar voi fi singura.

In alta ordine de idei, vreau sa imi completez echipamentul montan si sa imi fac loc in viata pentru dealuri si vai..voi fi bine. I have to.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s