alegeri, mereu.


Sa inveti pe altii, sa predai, poti nu doar in scoala. Profesam meseria asta in fiece secunda, primim si dam „invataturi”: despre de ce e frumos sa mergi pe munte, cum sa nu arzi mancarea sau sa pui masina la spalat, cum sa te iubeasca si cum sa te asculte cineva. Si aci se incepe: daca tre sa dai prea multe lectii, nu inseamna oare ca nu e cazul sa le mai dai deloc? Si cum sunt primite? Si cat de usor trebuie sa o iei? Cred ca e un bun exercitiu de rabdare pentru cand vei avea de crescut un copil. Cu diferenta ca acum poti cere maturitate:D

O asemanare? Ca tot prin joaca se face…si cat mai ilustrativ.

Doar uite, traiesti pe lume 20 si destui ani si cunosti pe cineva. El stie ceva, tu stii altceva. Nu detine nimeni adevarul absolut, ci doar cheite la propria fiinta, carari explorate, clisee bune si rele.

Mare lucru – rabdarea…si sa nu iti numeri pasii. Ziceam mai demult ca mi-i dor sa fac pe cineva fericit. Chiar mi-i dor.

A? Un drum nebatut sau un shortcut? Si in acest circuit, ocoliti inima, va rog frumos. Sare siguranta…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s