sincer? frustrari.


azi vorbim (vorbesc, că eu zic şi eu răspund) despre unicitate.

Cateodată când mă mai uit pe blogurile altor oameni…ce mai…de fiecare dată…ma uimeşte varietatea stilurilor de expunere şi modurile atât de diferite în care vedem realitatea. De câte ori nu am găsit la o copilă de 19 ani mai mult curaj decât am eu, la un băiat mai multa sensibilitate afişată decât am eu, la altcineva un limbaj academic pe care nu îl stapanesc şi o căutare a adevărului de m-am simtit prea mică şi prea meschină.

Unii scriu inflorit, de parcă ar desena…colorat şi minuţios:) …aici e buna mea prietenă Nami, care în ultima vreme se exprimă prin imagini, dar care aşternea în vremuri mai vechi covoraşe de gânduri, împletituri încurcate de  mari trăiri intr-o fată mica-mică 🙂

Altii is atat de ironici si iau viata in furca de iti lumineaza zilele:)

exemple…ar trebui, da nu ma prea descurc cu inserarile…il completez eu:)

Blogosfera e mare. E un spatiu in care descoperi oameni si te mai descoperi si pe tine…In liceu la romana scriam fraze kilometrice, eram experta in critica si figuri de stil. Dar intotdeauna scriam pe teme date – comentarii, compuneri, mai rar sau niciodata nu ni se dadea „scrieti voi un eseu despre ce vreti” sau „faceti o piesa de teatru, de 5 minute cu tot cu prezentarea actorilor, dar sa fie acolo” Aici marea greseala a scolii, considera ca e mai important sa iti dai cu parerea despre Alexandri, decat sa articulezi tu cu de la tine putere ceva…orice. Sa iti lasi mintea sa vorbeasca. Aci, pe blogul asta, cuvintele curg, desi povestile-s personale, la fel si experientele, si limitate in felul asta

Vorbeam cu un coleg de munca de ce nu si-a dat el copilasul la gradinita Waldorf…pai pentru ca a vorbit cu alti prieteni – parinti si ei si i-au zis ca dupa atata libertate copilul nu va fi adaptat sistemului din scoala si nu se va descurca.

Acuma…da, e perfect sa fim cuminti si educati si sa invatam numai pe 10…dar…si aici imi revars frustrarile mele de copil cuminte care a „inghitit” multa multa materie si dupa 12+5 ani vad ca nu prea stiu nimic…adica pe bune….ce naiba facem?

Invatatura tre’ sa fie ceva rotund, sa nu cuprinda numai mintea. Invatatura tre’ sa ne educe sa traim conform normelor adoptate de comun acord, dar sa intelegem ca noi facem regulile astea, nu altii si noi ca oile dam din cap, ca da, si pastem mai departe…pastem pantofi, carduri, job-uri, credite. Fericiti cei saraci cu duhul…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s