zidurile


hai..hai sa povestim, daca tot a fugit somnul

hai sa vorbim despre zidurile din noi.

cantecul Paulei pe care l-am inserat mi-a sunat la inceput a  versuri sensibile pe ritm agresiv, ca un strigat surd, ca o miscare de rezistenta, ca un tarat prin tufisuri.

cantecul e despre niste „ei” cine or fi astia?  cine-s piticii? cine-s dusmanii nevazuti? de cine ne ascundem? de cine ne zidim? unii de altii? pe bune, de ce e lumea asa de rea? si nu vreau un raspuns cinic, de genul „pai, fato, tu ce, nu stii pe ce lume traim” sau „pai, daca ai incredere, ti-o iei.” Da, stiu ca ti-o iei, stiu pe ce lume traim, eu poate mai mult ca altii ma scarbesc la invitatii facute cu gura numai si la glumite sau taceri cand vine vorba de cine plateste pt una sau alta etc. la noi in Moldova, cand mergi la cineva acasa, acel cineva te va pune la  masa, obligatoriu aproape. Despre Romania auzeam, cand eram acasa, ca dc mergi la cineva, ti se va oferi „o cafea, daca si aia ” si mi se parea greu de imaginat.

Bine, asta era asa, un exemplu superficial de superficialitate. Dar cat de greu a devenit sa credem/ sa mai credem in prietenii… Pe cati din prietenii tai i-ai suna la orice ora din zi ori noapte pentru ajutor? Pe cati din ai trei pe care i-ai suna ii stii de acasa sau din facultate? Pe toti. So much for the new, true, friendships.

Cati din cei cu care iesi din oras ti-ar mai ramaine prieteni daca nush…ai ajunge pe strada. Cati te-ar suna sa iti zica sa vii sa stai la ei. Cati nu isi fac rapid socoteli financiare sau de interes, sau de proximitate… cati te suna sa te intrebe ce faci?

Si hai, cu cenusa acum. Multe din ce am reprosat la modul general as putea sa particularizez pentru mine. Dar un lucru nu am a-mi reprosa. Nu am avut si nu am prietenii interesate. Faptul ca, cutare lucreaza in primarie sau e dentist nu e destul pentru mine sa il iau cu mine la un film, sau sa il chem la ziua mea. Cand am nevoie de un doctor, platesc unul. Nu cuantific oamenii in relatii si foloase pentru mine. Stiu sa fac asta,la nivel teoretic, dar punerea in practica este scarboasa si nu o fac. Nu pot sa zambesc „hă-hă-hă” adica no, radem glumim, dar stim cu totii care e treaba

da. interesul ma scarbeste. Interesul imi ridica cele mai mari ziduri in jur. Aceasta „valoare” pe care sta societatea romana.

am posturi personale, subiective si neterminate. Iertata-mi fie superficialitatea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s