iubeste mainile si ochii…

Anunțuri

cea mai noua revelatie muzicala


„educatia ” muzicala facuta la Guerilla zi de zi incepe sa dea roade: din gramada mainstream,

am gasit o trupa care sa imi si placa destul cat sa urmaresc cu interes ce mai scoate:

deci, doamnelor si domnilor, am onoarea: MUSE!

–  melodia scenei cu baseball din Twilight

mai puteti asculta, cu surprinzatoare placere,    Uprising sau Undisclosed Desires – ultima lansata

sau altele…descoperim impreuna 🙂

scurta incursiune psihanalitica: se pare ca accept si voci masculine in playlist-ul „de suflet”

Dupa ce multa vreme separarea facuta in „Girls” si „Boys” dadea la numaratoarea de biti cu multe zerouri in fata pentru fete 🙂

oh, Hugh Grant, de ce ai imbatranit? 🙂

in rest, happy si recunoscatoare pentru tot cui trebuie.

 

 

 

 


aseara citeam intr-un caietel de al meu, inceput la iasi, continuat in Bucuresti, dinaintea blogului. Colorat, cu desene, plin de intamplari si ganduri nazdravane. Si stii ce am vazut? Am vazut cum m-am vindecat, zi dupa zi. Cum negru s-a preschimbat in culoare, cum plictisul s-a vazut izgonit, cum mi-am revenit la ceea ce fusesem acum cativa ani. Ce mult te poate schimba un om, dar vina nu este a lui, este a ta, ca te-ai mulat pe ceva care nu ti se potrivea si ai acceptat sa nu fii tu pentru a fi cu el.

Cand o persoana te anihileaza, nu e vina ei. El te cunoaste asa cum i te arati. Este bine sa stii sa te faci inteleasa, sa cobori, sa desenezi, dar nu e bine ca pe traseu sa te diluezi si sa te plafonezi.

Normal, cand iubesti pe cineva, il iubesti si pentru ca poti sa nu te aranjezi in fiecare zi. Socoti ca acea iubire e neconditionata. Ei, asta nu e adevarat. A te relaxa nu inseamna a te delasa. Da, fata o sa te iubeasca si daca te barbieresti mai rar, pt ca esti chiar mai sexy  neras de cateva zile…dar o camasa calcata, un zambet proaspat, un ten curat si mai ales prospetimea gandurilor, spontaneitatea, depasirea propriilor limite, explorarea impreuna…astea fac mult.

am mai zis de multe ori, dar cand cineva iti da idei, atunci acel cineva este pentru tine. Cand te simti senina cu cineva, sau dimpotriva, cand acel cineva te starneste, chiar la cearta, cand ai emotii, cand treci de la fericire la agonie, sau in cazul fericit, te sui pe norisor si stai acole cocotata 🙂  – cand cineva te face sa simti VIE – atunci acel cineva este pentru tine.

cand cineva iti deschide lumea lui si iti place la nebunie ce gasesti acolo – acel cineva e pentru tine. cand cineva te face sa iti pui intrebari si sa vrei sa fii mai bun – acel cineva e pentru tine. Cu toate viceversele enumerate sau nu.

da, ganduri.


in secolul 21, mediu urban, 25 plus, se presupune ca porti tot timpul pe tine un scut. Un scut prin care lasi oamenii sa se apropie, dar nu te increzi in ei. Un scut cu care tii departe de suflet toate porcariile pe care ti le fac unii.

Sau hai sa ne exprimam altfel, in secolul 21 se presupune ca nu te afecteaza nimic. Ca le faci pe toate cu seninatate, ca nu ai sentimente – le-ai consumat in adolescenta, sau le-ai impartit in sex, tigari si telefoane mamei.

Vestea buna si proasta in acelasi timp e ca nu este adevarat nimic din ce am spus mai sus.

Inca avem inimi, ascunse in boluri cu potpurri, in cani de ceai fierbinte si in bloguri cateodata. de parca ai putea sa pui si pe start, si pe stop si sa dai si pe repede innainte cand nu a iesit bine ceva.

Mai si umblam la ele, cateodata si nutrim speranta ascunsa ca nu va mai fi nevoie de scut vreodata.

pt ca apasa si incurca, fix ca si fratele lui fizic, prezervativul.

 

Tu ai un crin pe umărul stâng?


hai să vorbim, despre singurătate ca şi stigmat social.

Aseară am fost la nunta şefului meu. Frumos, cu toate obiceiurile, deşi sunt amândoi oameni mari, cu copii mari.

Aşa. La intrare, fain frumos, hostess-e puse acolo să te îndrume în direcţiile strategice ale serii: masă, bar si wc.

Îmi zic numele, mă caută repejor pe listă. Acolo – numele, urmat de o paranteză  – (singură)

să zicem ca înteleg scopul menţiunii – număr de mărturii sau plicuri.

Totuşi mă enervează. Da, singură, şi ce dacă? What so f..ever? Ce-i aşa mare socoteală? Ce-i aşa mare insucces? De ce se presupune că nu avem creier şi continuitate decât începând cu cifra 2? Poate aşa vreau, decât să stau cu un looser sau cu cineva care mă trage înapoi sau ma face nefericită.

Ooo….26 de ani şi singură, dar totuşi frumuşică…o fi având ea ceva, altfel nu se explică.

O. şi in plus la toate obiceiul românesc de a nu se amesteca, doamne fereşte.

Cine a venit în pereche, dacă îndrazneşte să danseze cu altcineva, sa fie safe. Ca dacă nu…

o….dar, în fine, mama mea are o vorbă.cred ca luată de la bunica, ca te naşti, trăieşti şi mori singur.

Las că trece. Trec toate.

[crinul din titlu era stigmatul pentru prostituate în Franţa Evului Mediu]