let’s celebrate the ordinary!


m-am uitat in seara asta..in noaptea asta 🙂 la Julie and Julia

un film in care doua femei gatesc mult-mult-mult, fiecare in felul sau, iar viata si-o impletesc frumos intre iubit, bucatarie si prieteni.

Intre cele doua, diferentele-s si de perioada, si de statut: Julia traieste in anii 60 si e bucatareasa/inventatoare/bonvivante parca de profesie, iar Julie e tanara secolului 21 care in loc sa viseze Mackgaste si curcani, viseaza la prajitura cu fulgi de ciocolata si friptura de vita in sos burgundez, ba se apuca sa le si faca….si povesteste experienta pe un blog.

Asa, in timp ce urmaream filmul, ma gandeam: da, uite ce dragut! si ce personaj fain face Meryl, ba chiar ce frumos ar fi daca am avea cu totii acea „joi de vivre” si acel temperament sanguinic ca al Juliei sau poate, macar perseverenta lui Julie, de a gati enorm de mult, nu se stie pentru ce.

Totusi, in timp ce filmul curgea fain frumos in fata mea, ma gandeam: si acum, o tragedie! Oare moare cineva? Oare o tradeaza cineva si ii fura cartea?  Chiar de la inceputul, de cand vroiau cele trei „gagici” de 40 si ceva de ani sa scrie o carte, ma gandeam: asa, deci sigur va fi un conflict cu drepturi de autor, ceva, o lacrima, o picatura de sange, un deget taiat….Ceva iesit din comun, un soc de vre-un fel…un urcus tumultuos, un deznodamant scurgator de lacrimi.CEVA!!!
Dar nu..povestea s-a depanat minunat de obisnuit si la sfarsit am inteles si eu ce era de inteles:

Se celebra viata obisnuita, comuna, accesibila ca si experienta tuturor…

sau, mai precis, filmul e despre cum, din activitati obisnuite poti sa alcatuiesti trairi memorabile!

Mesajul pe care il transmit aproape toate filmele este: „aceasta este o poveste prea senzationala/ infricosatoare/ misto/ funny/ trista/ incredibila/mult prea tare ca sa ti se intample tie, privitorule. De asta nu esti afara s-o traiesti, ci aci, in fata ecranului albastru.” Oh…da. Pentru ca nu celebram decat extraordinarul si inaccesibilul. Eu sincer nu vad in asta dorinta de evolutie, ci mai degraba o mare resemnare. Chestiile faine-s numai la TV si raman acolo, este??

Dar cel mai des vietuca noastra cea de zi cu zi e alcatuita din lucruri comune, faptele noastre sunt si ele, comune, previzibile – mare parte….Ce e rau in asta? E un loc comun sa iti faci manichiura. E un lucru comun sa faci baie. E un lucru mai mult decat comun sa faci de mancare (si sa te mandresti cu ce-ti iese, sau sa arzi – sunt zile si zile 🙂 ), e un lucru comun sa umbli dealurile sau parcurile, sau mall-urile, daca asta iti place. E chiar comun sa muncesti in fiecare zi.

Sunt lucrurile mici sau mari, nu banale, ci doar des intamplate, des ca repartitie si in timp, si in oameni. E viata.

Da, viata are splash-uri. Are momente cand erupe zgomotos, cand exaltarea te cuprinde si razi ca nebuna, sau pursisimplu cand sari din pat la 3 de noapte, ca ti-a venit o idee, sau cand faci ceva sa ajuti oamenii…sau cand te dai pe montagne russe si iti sta inima in loc, sau cand patesti ceva rau si suferi fizic sau moral.

Dar viata cel mai ades se scurge lin, intr-o vreme si un loc fara razboaie, cum e Romania de azi…ce e rau in asta?

Scriu de ceva vreme si tot nu reusesc sa zic ce vreau sa zic.

Viata e ok, asa banala cum e uneori. Nu toti vom fi cosmonauti.Dar nici nu-i nevoie de 6 miliarde de scafandre in atmosfera! Ba chiar si Gagarin mergea la baie si scria scrisori!

Hai sa celebram lucrurile obisnuite. Din ele poti tese asa un pui de fericire… 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s