Toamnele, la Moldova, toamnele…


mi-aduc aminte cu drag de Moldova mea. De Adolescenţa mea cu prieteni şi idile de amore…de „condusul” acasă de 3km peste dealuri…de migraţia nocturnă a băieţilor din Hulboca la porţile Ghetlovei şi a vâprovenilor la Hulboaca şi tot aşa…
Eram prietenoşi, eram uniţi, eram veseli şi eram fericiţi cu tare puţin.
Dar hramurile noastre….când se umplea asfaltul din fata clubului, şi nu aşa, dar pe categorii: puştimea în faţă, tineretul la mijloc şi gospodarii în spate. Dar brazii sprijiniţi câte o seară întreagă? da plimbările pe întuneric pân la marginea satului şi strângerile de mână care te electrocutau? Da evenimentul de importanţă astronomică atunci când a venit să cânte la hram Gheorghe Ţopa?
Părul pus pe hârtiuţe şi ţinut o noapte pentru zulufi, rochiţa cea mai frumoasă, pantofi cumpăraţi special cu ocazia hramului, ori a Paştelui.
Porţile vopsite, cu maşini la poartă şi zgomot de nepoţi, liliac înflorit, joc până dimineaţa. Umblat noaptea pe drumuri luminate numai de stele şi lună, minunate nopţi albe de vară pe drumul dintre Ghetlova şi Hulboaca. Mers vara la iaz cu plăcinte calde cu cartofi făcute de mama, stat la masă şi voie bună.
Vacanţele lungi de vară când după o săptâmană de stat în soare, ajungeai sâmbată seara, dădeai faţa arsă cu chişleac, făceai focul în baie, rodeai călcâiele de crăpături, te schimbai şi gata, repede ieşeai la băiatul acela care te aştepta de juma’ de ceas şi o luaţi cătinel, ori spre discotecă, ori spre grădiniţă – minunat loc de randevu, pentru că avea şi încă mai are 4 pavilioane acoperite unde puteai sa te aşezi.
Nimic din asta nu mai este acum.
Hramul e umbra celui de odinioară, şi nu numai la noi in sat se intampla asa. Ori că eu vin mult prea rar acasă?
Ai mei colegi de Paşte se duc prin străinătaţuri. Orice ar fi, eu vreau Acasă!
Acasă unde mama gateşte cea mai simplă şi mai bună zeamă de gaină din lume şi pârjoale, şi răsol, iar noi, fetele, facem curăţenie şi copturi, şi tort.
Am plecat copii de acasă – chiar că de copii am plecat şi drumul spre întoarcere-i tot mai subţire.
Înainte aveam complexe…că ceea nu e aşa cum ar trebui, că unele sunt vechi, ca altele nu-s ca la alţii. Acum îmi admir şi respect părinţii pentru tot ce au reuşit să facă şi mi s-a întărit destul spinarea cât sa am mândrie şi dragoste şi nimic altceva.
Dor de casă şi de copilărie…

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Toamnele, la Moldova, toamnele…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s