printre altele


azi am avut o zi…scurtată
Oriunde aş merge simt că hainele mă strâng şi sunt mereu încordată. Un masaj la tălpi ar face probabil minuni.
Ma gândeam ieri. Ştiţi ca în India cea mai joasă castă este izolată de ceilalţi inclusiv tactil. Nu doar că cei din castele superioare nu le vorbesc, dar, mai ales, nu îi ating şi nu permit nici ca umbra lor să ii atinga. Mi se pare forma supremă de izolare. Pun pariu pe orice că mai mult decât o vorbă bună valorează o îmbraţişare, o atingere.
Pentru că de vorbit, vorbim şi la telefon. De văzut – „cât vezi cu ochii”. Dar atingerea trebuie să ţi-o dăruiască cineva, trebuie sa fie consimţită. Excepţie fac puştii din parc care îşi intind mâinile spre tine când alergi şi aglomeraţia din metrou/ratb şi tot asa.
De când am inţeles puterea principiilor, am început să le caut şi să interiorizez câteva, importante. Principiile sunt osatura caracterului şi prin extensie, a vieţii unui individ. Admir oamenii care au aşa ceva, admir oamenii cu valori, care par sa ştie, de undeva, ce e bine şi ce e rău. Atât de important este cum suntem educaţi de acasă! Ce vedem la ai noştri, despre ce ni se vorbeşte, şi, mai ales, exemplele făcute, nu vorbite. Nu vom accepta un discurs despre măreţie şi curaj de la un tată care se ascunde în colţul îndepărtat şi lasă discuţiile incomode şi negocierile pe seama soţiei sale.
Ca din cărti inveţi una, dar exemple vii despre cum şi ce să faci câteodată nu ai. Şi te dai cu capul de pereţi, şi gresesti, şi te ascunzi.
Eu când voi fi părinte voi încerca din tot sufletul să nu îmi schilodesc copiii, sa le arăt cum se traieşte în înţelegere şi, sper, cu dragoste. Mă voi gândi la ei ca la nişte oameni care trebuie să plece de la mine întregi, să nu işi caute sprijin şi exemple de viaţă familială şi relaţionare în alte părţi, mai funcţionale decât ce au vazut la mine. Sper 🙂
Vorbeam azi cu un vechi prieten si coleg de facultate. Isi amintea amuzat cat a tras de colegul lui de camera si al meu de grupa atunci, sa iesim toti trei la un suc. Cica tare salbatica mai eram 😀 Si cica lui tare ii mai placea de mine, dar eu, pe cuvantul meu daca m-am prins atuncea…mi se parea prietenul meu o persoana foarte serioasa si idee nu aveam de ce am ajuns noi la 1 noaptea sa stam de vorba pe terasa (beam Sprite, la Oajdea…cine a facut poli la Iasi stie) O Doamne, dar ce vremuri 🙂
in fine, nu-s foarte coerenta in seara asta
am nevoie de un prieten sau doi. De dorit baieti, ca ei asculta mai bine. Si sa le placa de mine, dar sa nu ma vrea pentru ei si nici eu pe ei, ca sa putem fi prieteni si sa ne dam coate si sa ne luam peste picior si sa ne povestim ce trasnai am mai facut sau cum ne doare sufletul despre una ori cealalta. Si sa ne imbratisam cand ne intalnim si cand plecam si sa radem si sa spunem bancuri desantate. Am avut la Iasi asa prieteni si mi-i dor de comunicarea cu ei. Si sa ne facem consiliere si sa-mi zica sa nu mai am mintea asa de creata sau sa imi vin in fire, sau cand ma marit si pricoale de astea. Si sa nu se supere cand le zic ca au burta mare si ca-s niste rai si niste nesimtiti si..in fine 🙂 Si sa imi povesteasca de gagicile lor si de necazurile lor, si de colegi, si de mame, si de munte si de toate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s