Impotriva inchiderii liniei Oravita – Anina

Anunțuri

Vrem trotuare permanente!


Vreau sa traiesc intr-un oras cu trotuare permanente. De cand m-am mutat in Bucuresti, nu am vazut strada mai scociorata ca soseaua Pipera si precedatoarea ei, Aurel Vlaicu. Mereu e o conducta de schimbat, niciodata asfaltul de pe trotuare nu-i mai vechi de 3 luni, de cele mai multe ori el nu exista, si tu ca pieton nu ai decat sa te lasi luat/atins/pupat de masinile care trec cu viteza maxima posibila. Hotarati-va oameni buni! Azi sapa Apa nova, maine Enel, poimaine cei de la gaze si cand se parea ca-s toate bune si frumoase, se porneste constructia pasajului si sunt iarasi toate, de data asta pe urmatorii 3-4 ani, cu susul in jos…Nu mai sunt la moda trotuarele vechi, prin care strabat radacini de copaci si fire de iarba.

Beton, asfalt, rabit, folie de polietilena, picamere, excavatoare, bocanci inmuiati in bitum, miros de benzina arsa, galagie, poluare, disconfort. M-am saturat!
Partea buna a lucrurilor: pentru cei care vor sa vada, la A.V. se preda o mega-lectie de constructii de drumuri:) Hai, studenti la constructii, nu e departe de campusul vostru!

Despre Iaşi, amintiri senzoriale şi alergat


Neata. Gandurile de azi vor fi mai scurte.

Vreau sa alerg semimaraton, la vara. De exemplu, la Tusnad
Vine iarna, ce-i drept. Asta inseamna ca voi investi in haine de alergat pe frig, ca sa nu intru in spital chiar din prima… Mama ar zice: n-ai ce face, dragul mamii! Eu cand alerg ma simt vie, vie, cea mai vie 🙂

Imi plac oamenii efervescenti, debordand de energie, dar imi plac atunci cand asa li-i felul, nu atunci cand efervescenta este isterica, complezenta, de fatada. Cand e asa, e numai o masca a tristetii, o incercare de a fi cine nu esti, o molipsire iluzorie.

Poate voi cunoaste mai multe orase…le voi sti colturile prafuite, stradutele inguste si bulevardele insorite. Mereu insa voi pastra memoria fizica a pasilor din Iasi. Orasul studentiei va imbraca in timp culori din ce in ce mai idilice, se vor sterge colturile amintirilor neplacute, stiu. Ma voi intoarce de fiecare data in el, gasindu-l si mai inghesuit sau provincial, voi fi mofturoasa si ma voi intreba cum m-am multumit cu asa putine magazine si de ce vine transportul public asa de rar si de ce nu merge pana mai tarziu si tot asa…Sau poate ii voi imbratisa cu privirea colturile, locurile imi vor invia in minte intamplari, mirosuri, oameni. Caldura din Wanted, diminetile cand faceam curatenie in Manhattan pe „I feel Good” sau Norah Jones, libraria din Podu Ros, ghetele „grena” ale colegei de camera din anul I, expresia „deschide si tu te rog putin geamul” – politete exagerata de Targu Neamt, florile tipului cu ochi albastri de la Filosofie, rusinea intrinseca pentru diverse lucruri, salbaticia mea, primavara absolut de frumoasa in curtea Facultatii de Construcii, gustul covrigilor cu susan, cafeaua la fierbator, masajul facut si primit, cataratul pe stanci la Releu, mancatul de prajituri pe o banca din Tudor la 11 noaptea, naivitatea si impulsivitatea celor 21 de ani.
Nu e ca nu-mi place de mine acuma. Imi place, dar imi si aduc aminte cum s-a ajuns aici. Greselile nu-s greseli, sunt clipe de viata 🙂

Ascult „Love the way you lie”. Relatie nebuna, impulsiva, frumoasa, distructiva. Been there! Romantic, nepoliticos, abuziv, erodant, cu amplitudine maxima…Ca sa nu fie burn-out, se recomanda o singura data in viata, sau numai la inceput, ca te arzi si arzi si doare si e frumos numai pe ici si pe colo, in rest sunt multe-multe lacrimi. Dar despre asta, alta data.