Despre accente si tablouri mute


Accentul. Primul lucru prin care se individualizeaza romanii intre ei. Sunt mereu atenti la accentul pe care-l ai, la orice mica particularitate. Cu cat iti gasesc mai greu accentul originar, cu atat primesti un compliment mai sincer. Pentru ca, nu-i asa, moldovenii sunt prosti, ardelenii sunt molcumi si plini de ei, oltenii iuti si cam degeaba, muntenii egoisti si smoliti, iar bucurestenii alcatuiesc o spuza a primelor 4 categorii, iar in aceasta babilonie a Bucurestiului, nu stiu de ce, e foarte chic sa vorbesti afectat, sa denaturezi vocalele si sa uiti acordul verbului cu predicatul. De fapt nu, afectul vocii e pentru „lumea buna” iar incurcatul vocalelor si al acordurilor e pentru „tiganitii” locului.
Pentru ca ierte-ma Domnul, dar multi tigani mai sunt pe aici si inca mai multi le tin hangul.

Una din rezolutiile mici ale lui 2011 este sa-mi iubesc ochii din cap mai mult decat cartile de pe raft. Ca atare, nu mai car carti pentru a citi cateva pagini in metrou.
Decorul – trenurile – e mereu acelasi, dar personajele se tot schimba si vezi multe, multe, multe…Aseara de exemplu am venit in compartiment cu niste tineri avocati – 2 baieti si o fata, la nici 10 seara noaptea. Devreme de venit de la munca.
Oameni care populeaza scaunele:
-studenta la litere/istorie/ase;
-diversi barbati cu varste intre 25-40 de ani, divers grizonati si imbracati, intre sport si semielegant;
– tinerii angajati la multinationalele din Pipera (HP, P&G, Oracle etc) – smart casual, cu laptopuri de la firma in spate;
-tot felul de oameni care isi dau banii pe Click si Cancan- n-o fi mult 2 lei, dar ceea ce citesti vorbeste despre tine, ba iti mai formeaza si opiniile – de asta ii asez in aceeasi categorie;
– pitzi – imbracate de te doare mintea unde au gasit atata sclipici roz si blanita de leopard
– femei intre 2 varste, cu si fara copii
– pensionari – putini, ca-s greu de urcat scarile
– creativi de toate categoriile, inclusiv o maiestuoasa Maia Morgenstern, pentru statia dntre Romana si Teatru
– oameni carora le citesti profesia pe fata, femei studiate si ingrijite
– straini – englezi, galbeni, negri, indieni, nemti, studenti moldoveni – totally random
-alde mine – oameni care vor sa fie mai fericiti decat stiu a fi.

etc etc etc.

Am fost acasa si mi-am intalnit, intr-un context trist, mare parte din neamurile din partea tatei.
Una din cele mai mici verisoare e studenta la filologie, in primul an, dupa ce deja a absolvit un colegiu pedagogic care ii da dreptul sa predea la clasele primare.
O intreb de ce a ales specializarea in cauza. Se uita la mine candid, clipeste din genele mari si imi zice „nu stiu”.
I-am zis ca-i pacat ca face o scoala superioara, fara sa stie de ce si pentru ce. Pentru mine – adevar amar, pentru ea – aproximativ loc egal, ca oricum invata din inertie si sa fii profesor la noi in Moldova inseamna sa vii cu bani de acasa, asa ca nu are de gand sa profeseze. Stie deja ca dupa facultate se va duce in strainatate, ca mama ei. Ma intreb totusi, daca viata este una, de ce ne lasam condusi de clisee? Facem scoala superioara inutila ca „asa trebuie”, ne maritam ca „e timpul” si tot mereu tindem sa fim „in rand cu lumea”

Totusi, ma intreb: Daca ai fi cine vrei sa fii, cine ai fi? Cum ai fi? Ce mai astepti?

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Despre accente si tablouri mute&8221;

  1. şi iată aşa am scris eu patru, şi cu acesta cinci, comentarii la un post, dar de fapt am vrut să-ţi spun că mi-i dor şi îmi place cum şi ce scrii. cînd vii data viitoare în Moldova, cer autograf.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s