Spre si despre oameni – povesti drumete


Azi dimineata, pe la 5 jumate cand am coborat din maxitaxi care ma aducea de la Bucuresti, m-au vazut 2 tipi care nu stiu ce faceau la ora aia pe strada.

A venit unul dupa mine, m-a intrebat daca eu vin de departe, daca am trecut peste cortina…i-am zis ca da, dar doar din Bucuresti. Sa va zic cum arata:era imbracat intr-un trening, avea parul mai lung decat tunsii de aici si in picioare avea „tapuci”-un fel de sosoni pe care ii furi de obicei de la mama sau de la bunica si pe care ii iei in picioare numai prin casa sau cand ai iesit numai sa iti iei o paine-un fel de pijamale pentru picioare. Cand a auzit de Bucuresti, mi-a zis si el ce stia de acolo: Pantelimonul – taram de ghetou fantastic in cantecele BUG care aici se mai asculta, sau precis s-a ascultat intr-o vreme. L-am dezamagit spunandu-i ca acuma e un cartier destul de civilizat, la fel ca toate celelalte…Era intr-a zecea si mi-a povestit ca ar fi venit sa invete la liceu in Ro ca transnistrean, da n-a mai ajuns.

L-am lasat pe pusti in statie, dupa ce m-a ajutat sa-mi urc bagajul mic si rosu in autobus de era sa se porneasca autobusul cu tot cu el. Apoi, in autobus am intrebat-o pe taxatoarea mioapa si cam somnoroasa daca ajungea 3-ul in care ne aflam pe Alba Iulia.Mi-a zis ca-i prima ei zi pe traseu, ca nu stie…
La ora aceea asa de devreme erau in autobus 2-3 oameni in varsta, eu, taxatoarea si, pe scaunul de vizavi de mine, o fata de 20 si ceva de ani,zdravana, imbracata gros si putin murdar, genul de copil de la orfelinat care acum a crescut si lucreaza undeva. M-a privit lung tot drumul, se vedea ca vin de undeva, de undeva mai departe. Cand am coborat amandoua in aceeasi statie, mi-a luat, fara sa spuna un cuvant, bagajul din mana si m-a ajutat sa-l dau jos. Apoi a mers in drumul ei.

Ce ti-e si cu viata asta.

Alti oameni cu care mi-am impartit aseara drumul:
-fata de la marketing de la Redoute
-tipul vorbaret si care avea ceva cu soferul
-spatele barbatului din fata care mi-a inghesuit mie picioarele
– cei doi romanasi din spate pe care i-am inghesuit eu 🙂

Aseara iar am vazut cerul instelat, pe fereastra de la maxitaxi, dupa ce, cu o seara mai devreme, tot pe fereastra unui maxitaxi am vazut frumoase flori de ger.

Daca as putea sa povestesc ce frumos se desprimavareaza Chisinaul, e aerul cald, cerul e senin si miroase a pamant reavan si a curat. Mai frumos decat la Bucuresti.

Ma duc la intalnirea cu absolventii. Am fost cam 120, de venit vin cam 20, adica cei care nu au plecat, nu le plang copii si cei care pursisimplu vor sa vie. De abia astept.
Da stiu, viata nu este despre fiecare, cat este despre tot. Despre cum ne amestecam, despre cum, de unii singuri, fara schimburi, nu stim sa fim fericiti. Celulele unui corp sunt toate prietene, cu oamenii este mai greu. Dar poate este adevarat ca dai ceea ce primesti sau mai degraba invers.
„Fii tu insuti schimbarea pe care o doresti lumii” a zis cineva demult pentru intotdeauna.

Am 4 biscuiti pe care i-am imprietenit, doi cate doi, cu unt. Am un 3 in 1 bun, o foaie de hartie virtuala, o melodie frumoasa si niste oameni de intalnit. Ma declar multumita:) Va pup

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Spre si despre oameni – povesti drumete&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s