acelaşi drum, alţi călători…


Cuvintele sunt importante. Afirmaţia pozitivă pare un clişeu, dar cu toţii avem nevoie de cel puţin un om care să ne spuie, prin cuvinte şi atitudine, că putem, că suntem buni sau foarte buni, că putem atinge luna cu mâinile, iar dacă nu putem, atunci ne saltă el pe un umăr, ca să reuşim.

Credem, cei mai mulţi, că fericirea e un fel de munte al lui Sisif: atât de aproape, dar de neatins. So not true…Fericirea depinde de sistemul de referinţă al fiecăruia. Cu cat mai puţin te compari cu alţii, cu atât ţi-e mai bine. Tu eşti tu. Alţii…treaba lor.

Ce te face fericită? Asta, asta şi asta. Fă-le! Dansează, îmbracă-te frumos, umblă dealurile, du-te şi-ţi vezi neamurile,pune un umăr să faci nişte bine, încearcă sa cunoşti oameni deştepţi şi nu te lua prea în serios, ca eşti pân la urma un bob de mazăre mic mic şi multe nu ţi-s pe ales. Şi primăvara asta draguţă care se iţeşte ca un copil gălăgios, dintr-un semn în altul şi ne îndeamnă să lăsăm deoparte hainele groase şi gândurile cenuşii, măcar pân la anul…

Ma gândeam azi dimineaţă oare cum reuşeşte Andreea Esca, de exemplu, să fie şi prezentatoare de ştiri, şi editor-şef la The One, şi proprietară de reţea de magazine cu hănuţe pentru copii. Nu mai zic că mai are un soţ şi o fetiţă parcă, şi probabil soacră, mamă, obligaţii sociale etc. Cum? Prin multa muncă şi prin delegare, cel mai sigur.

Eu şi al meu iubit suntem acum în perioada de rodaj. Oricât de tentată aş fi să-l critic mereu şi să-l pun să facă aşa cum ştiu eu, îl las să ia hotărâri şi să facă aşa cum ştie el. Şi, mai ales în bucătărie, observ coliziunea a două civilizaţii. Şi mă enervez, şi îmi vine să le arunc pe toate, şi apoi îmi trece…Cred că şi la el este la fel.

Mă distrez grozav când vad că şi bărbatii au „ciclu” emoţional, de-şi probează hainele o oră şi tot nu-i place cu ce-i imbrăcat când iese afară. Mă supăr când îmi bruschează calculatorul brav, dar cam bătrânel. Îmi subţiez învelişurile, dar pân la simbioză ce lung e drumul!

Simplier, dear! Asta-i tot ce vreau…şi niste ochi deschişi spre mine…

P.S. Ştii ce rămâine după ce tai un pui de stejar, ca să supralărgesti o şosea? O ploaie de caciuliţe de ghinzi maronii, căzute pe asfaltul rigid al trotuarului şi o groapă. Nimic mai mult.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;acelaşi drum, alţi călători…&8221;

  1. nu stiu daca poti atinge luna..dar scrii foarte bine, desi cu o mica tenta abisala( o fi influenta slava, eu stiu:-)… smart chick anyway, smart indeed

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s