Neata…

Sambata asta am urcat multe dealuri, cand line, cand aproape verticale, pentru a mirosi narcise firave si parfumate ce cresc pe un versant de langa Sinaia. Ce nu am inteles: de ce unii din cei care venisera, nu au inteles ca florile salbatice sunt de mirosit, admirat, pozat, nu de rupt…cu sutele, si pus in spate la rucsac, duse acasa ca un efemer trofeu. Mai sunt de inflorit, mai ales cu cat urci dealul, dar de rupt – nu, nu sunt nici unele…

Narcise pe Valea Rea, Muntii Baiului

Altfel gasca a fost mare si diversa. Ne-am simtit bine. Te intrebi: ce cauta oameni, maturi si intregi la minte, pe culmi sigure sau nici pe de parte, in loc sa stea acasa, sa faca bani, copii, gratare, curatenie…mai stiu eu ce. Un’te duci tu mielule? Pasii mei stiu, domnule….

Poza de grup

Altfel, a inceput o noua saptamana, si intre a face ceea ce vrei si ceea ce trebuie, se trage mereu o linie fina. Diferenta intre cele doua? Aproape ca cea dintre iarba uscata si Senin.

Semipanorama

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s