da. nu. de ce? Aaa. da…asa e. dar de ce?


Sunt niste saptamani pline cu munca. da, daca munceam nonstop era proiectul mai pe terminate. Dar nu am vrut, mi-a fost mai interesant sa citesc, sa invat sa fac tipare, sa imi lunece mintea pe oriunde. De asta am ramas in urma. Dar nu da cu biciul. Suntem totusi oameni. Repede si bine – numai la genii, ori eu sunt normala.
In fine. Cum e asta, sa fii fericita? E oare atunci cand iti tii viata frumoasa? Cand cauti sa faci ce iti place? Cand timpul tau nu este dedicat, volens-nolens, stomacului (castigand bani de mancare si chirie, cum altfel).
Imi doresc foarte tare un reset si o viata din picioare. Adica nu asezata. Adica nu atata calculator. Si mai mult, vreau sa cresc, sa fiu optimista, sa am incredere ca totul va fi bine. Pana la urma de noi depinde sa incercam sa traim frumos, sa ne purtam frumos, sa nu fim caini si porci pentru ceilalti, dar nici pres de sters picioarele.
Locul in care muncesc imi este toxic. Cu tot optimismul din mine, vreau sa am unde pleca. Cat mai repede.

Visez la zile nesegmentate, la zile lungi, incepute devreme, fara calculator si automatisme, zile petrecute fara a te uita la ceas. O viata avem…

I am because we are. Are we? Hai sa fim mai buni unii cu altii. Trebuie sa se poata!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s