Vineri-eli


Mai credeti in dragoste?

Cand aveti niste ani, ceas biologic, credite, mame, orgolii?

Greu sa nu te ratacesti prin stufarisul acesta, sa nu uiti ce cautai de fapt.

Nu companie, nu compromis, nu suferinta, nu ambiguitati.

-Nu?

-Nope.

-Pai credeam ca…

-Credeai. Da te-ai mai desteptat intre timp. Poti spune nu, stii?

-Dar eu nu spun nu, in general.

-Te-ai schimbat.

-Atunci pot sa ma si comport cum mi-e gandul.

-Exact!

-Dar…cum ramaine cu singuratatea?

-Cum era si inainte. Numai ca mai curata fruntea si capul mai sus.

-Eu am crezut ca daca o sa fiu buna si intelegatoare, totul o sa fie bine. Dar nu e, iar tu ma tot certi…

-Nu sunt respectata si asta va duce sa nu ma mai respect nici eu. Iar eu ma iubesc ….

– …cel mai mult pe lumea asta.

 

Anunțuri

învăţ să mă dezvăţ: perfecţiunea.


Daca un lucru există, atunci el este perfect.

Da, de la început. Da, prin simplă materializare. Nu mai cred ca avem ca scop perfecţiunea. Pentru ce?

Nu mai cred că trebuie să-i închinăm ode, ore nenumărate din viaţă, nu mai cred ca merită orice sacrificiu. Această renunţare îmi ia un munte de pietre de pe suflet.

Tânjeam până acum la lucruri normale, dar neapărat în forma lor cea mai perfectă.

Da-ţi-mi de acum numai lucruri normale, imperfecte, va rog. O să le las să-şi trăiască viaţa în linişte, şi cu atât mai multă tihnă îmi va rămânea, că nu voi mai încerca să le gătesc, educ, judec, pedepsesc, aranjez, salvez de la moartea prin amestecarea cu atâtea alte lucruri la fel de obişnuite.

Relax. Really. Ia-ţi timp, dă timp. Culege, adună, amestecă şi amesteca-te cu oamenii în forma în care eşti, aşa cum eşti, pentru că eşti. Anume aşa.

Postul ăsta are o soră geamănă de prin 2009. Calea-i încă lungă…

Kinda…


Mantra generatiei tinere ?  „Kinda”

Kinda  fun

kinda love

kinda interesting

kinda boring

kinda life.

– ce mai faci? -Asa si asa, binisor, nici prea bine, nici prea rau.

Emotii incepute, neterminate, nedezvoltate, limitate la „kinda”.

Cum viata? Da tak sebe…

nici prea prea, nici foarte foarte. Nici aici, si nici acolo.

Intr-un cuvant – mediocru.

Esti prea serios! Vrei prea mult! Ceri prea mult! Ce, nu-ti ajunge ce ai?

„nu stiu in ce cutie sa te pun”.   Se pare ca tocmai am inventat cutia „Indefined” . Diferenta e ca, datorita timpului care s-a scurs, a incetat sa mai fie amuzant. Si n-as vrea ca din „speciali” sa devenim „kinda”.