învăţ să mă dezvăţ: perfecţiunea.


Daca un lucru există, atunci el este perfect.

Da, de la început. Da, prin simplă materializare. Nu mai cred ca avem ca scop perfecţiunea. Pentru ce?

Nu mai cred că trebuie să-i închinăm ode, ore nenumărate din viaţă, nu mai cred ca merită orice sacrificiu. Această renunţare îmi ia un munte de pietre de pe suflet.

Tânjeam până acum la lucruri normale, dar neapărat în forma lor cea mai perfectă.

Da-ţi-mi de acum numai lucruri normale, imperfecte, va rog. O să le las să-şi trăiască viaţa în linişte, şi cu atât mai multă tihnă îmi va rămânea, că nu voi mai încerca să le gătesc, educ, judec, pedepsesc, aranjez, salvez de la moartea prin amestecarea cu atâtea alte lucruri la fel de obişnuite.

Relax. Really. Ia-ţi timp, dă timp. Culege, adună, amestecă şi amesteca-te cu oamenii în forma în care eşti, aşa cum eşti, pentru că eşti. Anume aşa.

Postul ăsta are o soră geamănă de prin 2009. Calea-i încă lungă…

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;învăţ să mă dezvăţ: perfecţiunea.&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s