THE secret:)


si melodiile:

si nu ma luati in serios cand se prabuseste castelul. nu-s decat carti de joc si domino-uri pline de emfaza. Dati-le o sfarla, si iesiti afara din casa. La baut, la alergat, pe munte, spre aeroport, la mare mama ). Deci….da 🙂

Anunțuri

Dimineti pentru scris: Vineri


Salut.

Ce mai faceti?

Trece timpul repede, nu-i asa? De luni pana vineri nu-i decat o clipita…

Azi e cer senin in Bucuresti. Adica albastru pe centru si din ce in ce mai gri spre orizont (poluarea, da).

Ascult Metallica, pentru a miia oara, Nothing Else Matters. La Rock Fm.

Azi merg la University of Cool, la Orange Concept Store, ca sa-l ascult pe Maurice Munteanu. Care nu e neaparat un guru, ci doar un om pasionat de moda, stilist la Elle, un barbat coerent si da, bine imbracat.

Ce mai citesc:  Zen Habits, Out of the Box

Ce vreau sa vad:  filme europene, Starsuckers, lumea.

N-am timp. Asa zic mereu.

Totul imi pare indepartat.

Lucrez la o rochita de vara, fara maneci, din poplin-cupro verde metalizat gri albastrui. Da, exista asa ceva.

Observatii, pana acum:

-nemtoaicele sunt mai mari in umeri si spate decat mine – evident!

-centimetrii lor sunt mai mari decat ai nostri 🙂

– fac cam 2 greseli pe ora, cele mai mari pana acum sunt ca: 1) am taiat pe linia gatului, fara sa las rezerva (reparat), 2) am facut cea mai urata surfilare din univers, 3) buzunarele precis se cos altfel decat le-am cusut eu, deci stangul nu va semana cu dreptul (n-o sa se vada pe fata, sper) 4) La 3 cusaturi, o descusatura. Minim:) 5) ieri aproape ca am topit-o.

Cu toate astea, jur ca iese ceva frumos. numai sa nu fac ca un client al unui prieten arhitect. Dupa ce si-au facut o super-casa, cu design foarte fain si finisaje premium, acuma se gandeste cum o sa-si faca o a doua. Cica asta are greseli si el le stie. Oare are cosmaruri cu cele 2 subtonuri de bej din hol? Sau cu baia cu jacuzzi pe care inca n-au folosit-o, de un an de cand s-au mutat? Stiti voi, oameni care muncesc asa de mult pentru ceea ce au, ca nu mai au cand se bucura, face copii sau macar etapa necesar0-premergatoare copiilor…

Nu, eu o sa-mi port greselile. Nu asta facem in fiecare zi? Ca niste cicatrici modelatoare, ca niste ochi ingustati de nisip, ca o piele ciocolatie si groasa, „inginerita” pentru a inghiti mult soare.

Ieri ma gandeam la globalizare. La un viitor in care planeta se va asemui din ce in ce mai mult unei tari. Cu zone industriale – China , de locuit – Europa, America de Nord, cu centre informatice – India, de distractie sau afaceri – orasele mari, de productie alimente – SUA, Rusia, Mexico, etc…

N-ar fi rau, daca oamenii ar fi buni. Nu individual, ci mai ales ca masa. Daca s-ar gandi unii la altii. Daca ar vrea mai mult sa fie, decat sa aiba. Daca ar spune mai des si mai din suflet „Multumesc” si „Buna ziua”. Daca ar trage mai multe linii drepte intre institutiile statului si om. Daca ar avea voie doar la o minciuna pe zi.

Traim timpuri nelinistite. Totul s-a accelerat si schimbarea e cam singura constanta ramasa. Nu suntem pregatiti pentru toate. Cei ce am fost invatati ca supunerea este buna, necesara si aducatoare de recompense –  e timpul sa schimbam paradigma.

Omul viitorului va fi liber sau nu va mai fi. Om. (nu maimutica indobitocita, ascultatoare, cu viata la vedere, cu idealuri de la TV, visuri de la Ikea, mancare din supermarket, opinii din tabloidele de dimineata, haine dela H&M sau altceva cu eticheta mare, telefon de la Apple, neajutorat in lipsa banilor,  cu mentalul improscat cu informatie si golit de sens.

Fraza de mai sus trebuia scrisa in pozitiv. Ca sa aratam alternativele lui „asa nu”.

O zi usoara sa aveti! ( E senin in Bucuresti, mi-am amintit ) 🙂

 

 

 

DEXul inceput cu „i”


Suntem vreo 7 miliarde si  cred ca 500 de milioane tot au blog, vreo 2 miliarde au Fb sau conturi pe site-uri echivalente.

Scrim mult, deci. Multiplicam cuvintele, ele se aduna in rauri, fluvii, mari de ceata si valtori.

Gandim enorm, simtim monstruos (si cu 150 de ani in urma era tot asa).

Dar nu despre asta vroiam sa zic.

Am ajuns la o definitie a dragostei. Pe cuvantul meu:)

„A iubi”

A iubi cu adevarat inseamna (pentru mine) a accepta total si cu desavarsire omul de langa tine. A nu vrea sa-i muti nici locul unui fir de par din cap, a-i accepta felul in care se imbraca, cum nu inchide apa cand tu crezi ca ar trebui s-o inchida, a nu-ti pasa ca s-a ingrasat sau ca a slabit, si in general, a-l percepe ca pe un intreg complet, nemaicondamnandu-l la atingerea perfectiunii.

„Asa cum esti”  (asa cum ai fost, asa cum vei fi)…