Dimineti pentru scris: Vineri


Salut.

Ce mai faceti?

Trece timpul repede, nu-i asa? De luni pana vineri nu-i decat o clipita…

Azi e cer senin in Bucuresti. Adica albastru pe centru si din ce in ce mai gri spre orizont (poluarea, da).

Ascult Metallica, pentru a miia oara, Nothing Else Matters. La Rock Fm.

Azi merg la University of Cool, la Orange Concept Store, ca sa-l ascult pe Maurice Munteanu. Care nu e neaparat un guru, ci doar un om pasionat de moda, stilist la Elle, un barbat coerent si da, bine imbracat.

Ce mai citesc:  Zen Habits, Out of the Box

Ce vreau sa vad:  filme europene, Starsuckers, lumea.

N-am timp. Asa zic mereu.

Totul imi pare indepartat.

Lucrez la o rochita de vara, fara maneci, din poplin-cupro verde metalizat gri albastrui. Da, exista asa ceva.

Observatii, pana acum:

-nemtoaicele sunt mai mari in umeri si spate decat mine – evident!

-centimetrii lor sunt mai mari decat ai nostri 🙂

– fac cam 2 greseli pe ora, cele mai mari pana acum sunt ca: 1) am taiat pe linia gatului, fara sa las rezerva (reparat), 2) am facut cea mai urata surfilare din univers, 3) buzunarele precis se cos altfel decat le-am cusut eu, deci stangul nu va semana cu dreptul (n-o sa se vada pe fata, sper) 4) La 3 cusaturi, o descusatura. Minim:) 5) ieri aproape ca am topit-o.

Cu toate astea, jur ca iese ceva frumos. numai sa nu fac ca un client al unui prieten arhitect. Dupa ce si-au facut o super-casa, cu design foarte fain si finisaje premium, acuma se gandeste cum o sa-si faca o a doua. Cica asta are greseli si el le stie. Oare are cosmaruri cu cele 2 subtonuri de bej din hol? Sau cu baia cu jacuzzi pe care inca n-au folosit-o, de un an de cand s-au mutat? Stiti voi, oameni care muncesc asa de mult pentru ceea ce au, ca nu mai au cand se bucura, face copii sau macar etapa necesar0-premergatoare copiilor…

Nu, eu o sa-mi port greselile. Nu asta facem in fiecare zi? Ca niste cicatrici modelatoare, ca niste ochi ingustati de nisip, ca o piele ciocolatie si groasa, „inginerita” pentru a inghiti mult soare.

Ieri ma gandeam la globalizare. La un viitor in care planeta se va asemui din ce in ce mai mult unei tari. Cu zone industriale – China , de locuit – Europa, America de Nord, cu centre informatice – India, de distractie sau afaceri – orasele mari, de productie alimente – SUA, Rusia, Mexico, etc…

N-ar fi rau, daca oamenii ar fi buni. Nu individual, ci mai ales ca masa. Daca s-ar gandi unii la altii. Daca ar vrea mai mult sa fie, decat sa aiba. Daca ar spune mai des si mai din suflet „Multumesc” si „Buna ziua”. Daca ar trage mai multe linii drepte intre institutiile statului si om. Daca ar avea voie doar la o minciuna pe zi.

Traim timpuri nelinistite. Totul s-a accelerat si schimbarea e cam singura constanta ramasa. Nu suntem pregatiti pentru toate. Cei ce am fost invatati ca supunerea este buna, necesara si aducatoare de recompense –  e timpul sa schimbam paradigma.

Omul viitorului va fi liber sau nu va mai fi. Om. (nu maimutica indobitocita, ascultatoare, cu viata la vedere, cu idealuri de la TV, visuri de la Ikea, mancare din supermarket, opinii din tabloidele de dimineata, haine dela H&M sau altceva cu eticheta mare, telefon de la Apple, neajutorat in lipsa banilor,  cu mentalul improscat cu informatie si golit de sens.

Fraza de mai sus trebuia scrisa in pozitiv. Ca sa aratam alternativele lui „asa nu”.

O zi usoara sa aveti! ( E senin in Bucuresti, mi-am amintit ) 🙂

 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Dimineti pentru scris: Vineri&8221;

  1. vorbeam într-o zi cu o prietenă despre inspiraţie. şi ea îmi spunea că ar trebui să schimb atmosfera poate, ca să mă inspir. iar eu am spus ferm „nu, nu mă inspir vizual şi olfactiv”. mă gîndeam atunci oare ce mă inspiră? ea mi-a sugerat că poate cărţile, filmele şi eu am zis „poate…”. dar am înţeles că, de fapt, oamenii, oamenii sunt cei care mă inspiră. şi tu faci parte dintre ei. mulţumesc! îmi pare rău că eşti aşa departe. pentru mine îmi pare rău. da’ pentru tine mă bucur.
    şi totuşi aş vrea să te văd. te-ai apucat de trebi noi? te felicit!
    sunt într-un impas creator şi nu numai. după ce am scris mai mult de o sută de pagini, noaptea, după ce Raluca adormea şi eu îmi făceam toate trebile prin casă, acum îmi vine să ard totul. îmi pare rău numai după timp, nu şi după ce am scris. 🙂
    nici eu n-am timp, şi eu o spun mereu.

    Răspunde
  2. Ce mandra ma simt:) Si tu esti pentru mine inspiratie. Fata self made, cu simtul frumosului, cu haz, cu de toate.
    Da, ma trag spre ele trebile astea noi si mi se par mai interesante decat orice altceva. Mi-am propus sa fac pasi si mai concreti anul asta.
    Tu ce scrii? Da-mi si mie sa citesc, n-am sa emit pareri prea aspre sau prea elogioase, eu doar sunt curioasa 🙂 De timp sa nu-ti para rau. El trece oricum, iar omul este cel mai fericit atunci cand mainile si mintea lui creeaza.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s