Impresii de la spectacol (-ul strazii)


Am o prietena care s-a suparat, foarte general vorbind, pe online si cred ca si pe altele. Ii deslusesc in cuvinte o incrancenare si o suparare adanci, posibil dublate de ceva actiune, caci prietena mea e din oamenii care mai mult fac, decat vorbesc.

Vroiam sa scriu acum despre ce inseamna moda pentru mine. Pentru ca nu mi-e clar, si as vrea sa-mi cristalizez niste idei.

Hainele sunt haine. Razboi fara miza, vorba lui Maurice Munteanu (L-am vazut la University of Cool, are o cultura vasta, e subtil, informat, vorbeste grafic, e un bun orator si ilustrator al propriilor idei si obsesii).  Tot la U.C., fashion people prezenti  n-au prea dat semne de  cultura fotografica…

Cornel Lazia, venit in locul lui Maurice a vorbit peretilor, pe cand Maurice a avut cele mai pertinente intrebari adresate de catre un pasionat de fotografie.

Ce sunt hainele? V-ati intrebat?

De ce va alegeti o rochie, o fusta, o culoare sau o textura? Cum le imbinati? De ce asa si nu altfel? Cum sa ma imbrac pentru a crea o anume impresie? Ce spune despre mine felul in care ma imbrac?

Ce spune despre mine CU ADEVARAT? E un mesaj sincer sau construit? Sunt fidela mie insami sau ma pliez pe stereotipuri? Ma imbrac asa pentru a ma incadra unui grup?

Vrem sa fim REMARCATI, sa ne INCLUDEM unui grup, sa ne EXCLUDEM automat din altele, tratam hainele ca pe niste „pasapoarte” spre low cost sau vip room.

Sexul vinde (cumpara, aduce, furnizeaza, da) –  imaginea „sexy” – atat de promovata, incat nici nu mai stii daca tie iti apartine atitudinea, sau te-a impresionat articolul din Cosmo, sau stii ca ajuta sa „show off some skin” – un umar, o coapsa etc. Ne vindem imaginea? Oricand. Cui si de ce? Cine mai stie? Preventiv!

Cat la suta din imaginea noastra mai suntem NOI? Femeile sunt schimbatoare precum salciile, dar totusi, cate dintre noi arata asa cum sunt? Cate rezista mainstream-ului?

Aveti idee cat de plin este Bucurestiul de jakete din piele sintetica, rockstar-biker, pe segmentul 16-24? Mai punem blugi, tenisi/botine+esarfa +  o bluza/fusta/rochie mai boho-chic si tocmai am creat portretul robot al toamnei 2011. Imaginea dorita – laid back coolness, a la Riri. Efectul? Suprasaturare.

S-au transformat toate fetele in Rihanna meets Anna Sui peste noapte? Pff 🙂 si atunci de ce?

Fii tu insati versus dulcea personalitate multipla promovata ( simte-te ca o zeita! fii rebela! descopera fata timida din tine! Show me your inner  party animal 🙂 etc etc) . Si e drept, nu poti avea personalitati multiple fara recuzita necesara….

E un spectacol, voluntar sau involuntar, vorbeste despre noi. Hainele ar trebui dintai sa imbrace si dupa sa manipuleze. Imaginea ni-i pasaport, cine ne sunt vamesii?

N-am cristalizat nimic, doar am ridicat hatisuri de intrebari.

Ati citit vreodata temele date studentilor la arhitectura? De obicei contin cele mai complicate si savante alaturari de cuvinte, par scrise intr-un limbaj criptic mai ceva ca poezia despre Lapona Enigel…( tot de la „fumuri” o fi?….)

Daca te exprimi pretios, in loc sa vorbesti simplu, inseamna ca nu vrei simplu. Sau nu poti.

Cred ca asa e si cu moda.

Am observat ca oamenii cu educatie formala in moda intotdeauna vor veni cu concepte, cu constructii, cu arhitecturi. Cei fara  vor veni cu improvizatii si culori. Picasso versus arta naiva. Unii isi gasesc „vocea” si o urmeaza pe un fir subtire. Altii sar cu epocile de la o rochie la alta.

Imi tot pun aceste intrebari pentru ca aloc mult timp din viata mea acestor lucruri. Si n-am descoperit inca daca ma pricep, daca am cu ce sa contribui, care mi-ar fi locul si, mai ales, merita toate astea atentia mea? Am eu ce sa le spun? Intereseaza pe cineva?

Ma intreb. Mereu.