azi ce ma lasi sa stiu?


Norocel:)

Cred ca m-am cam dezobisnuit sa scriu semi-public.

Stii cand sunt oamenii sinceri? Cand sunt obositi/ ametiti/ suparati. Cand li se rupe. Cand nimic din ce ar putea pierde prin sinceritate nu-i intereseaza. Cand vor sa taie regulile jocului.

Ca ajungem sa traim intr-o lume politicos de diplomata, fada, in care trebuie sa taci, sa induri si apoi sa mai taci putin. Iar cei ce cer, primesc pentru ca sunt atatia oameni care nu stiu sa spuna nu.

Dar cine sunt eu sa cer? dar cine nu esti?

………………………

infloresc magnoliile.

………………….

saptamana asta am imprumutat prioritatile altora si am muncit mai mult ca de obicei, pentru salariu. Pentru ca vreau sa se termine. Pentru ca…tot.

Saptamana trecuta in parc alerga un omulet. Era imbracat in tricou, blugi stramti cu curea si avea un fel de pantofi semi-sport. A facut vreo 2 ture. Era semi-caraghios asa, cu pasii lui marunti si iuti.

Ma gandeam ce ne-am obisnuit sa imbracam orice activitate, sa cerem confirmari externe pentru orice abilitate.

adica alergator fara adidasi dedicati?

croitoreasa fara diploma?

vanzatoare la chiosc fara studii de ASE ( asta-i chiar adevarat, cica)

it-ist fara rucsac de laptop?

pitzi fara straluci si gloss roz?

om de munte fara bocanci cu goretex si polar?

femeie de afaceri fara tocuri cui si geanta misto?

hipster fara tenisi cool si super-esarfa?

sunt aparente. Functiunea creaza forma, dar invers? Hardly. Da merge sa pacalesti. Credem mai usor ce spune omul non verbal, mai ales cand mesajele se sustin unul pe celalalt.

In alta ordine de idei, este foarte placut sa porti ceva unic, chiar daca nu a iesit perfect. Pentru ca suntem unici si a-ti povesti identitatea este un joc dragut.

Am plecat sa definesc identitatea unei scari. [ o da! ]

 

 

 

Noua vineri azi e joi :)


Eu in ultima luna am reinceput sa fac miscare, la sala mea draga.

Am aceeasi greutate cam mare, si oricum vad ca a inceput sa se aseze putin corpul. Tranzitez spre marimea M… Mi-ar placea sa „las sa plece” 4-5 kilograme, de pe ici, de pe colo, DAR: mai important este ca ma simt bine. Ma simt bine in corpul meu! Nu-i oare asta misto?

Asa ca eu nu vreau sa „tai” niste kg din mine, doar pentru oglinda. Eu vreau sa ma simt bine. Miscare, spirulina [+cafea 🙂 ] si somn devreme…asta e un combo magic. Si daca si sufletul e fericit, parca treci mai usor peste stresurile vietii…

Am vazut aseara  the Jane Austen Book Club

Asa un film cald si bun, ca un balsam peste minte. Cu creata judecatoare din Amy, de pe Hallmark si cu niste personaje masculine….mmmmm:P.

Stii de ce iubitii se alinta cu nume nascocite (pui, gargarita, urias, cret, solnasco) ? Pentru ca atunci cand dai un nume (si primesti un nume) nu mai esti acelasi. Esti al cui ti l-a dat, e al tau. Constientizezi apropierea, te schimbi asa cum ti-e numele.

am gasit dvd-ul de la Shiva Nata. N-am avut inca rabdare sa ma lalai pe el (am rabdare cu orice si oricine, dar cu mine demult nu mai am….). Totusi, suna asa de bine, ca neaparat voi incerca sa-i fac loc.

Citeam zilele trecute despre „tragaciuri” – triggers in engl. Pentru ca orice zi are anumite lucruri care se repeta, si de multe ori cam in aceeasi ordine. Asta pentru ca sunt reflexe formate.

De exemplu reflexul meu de a cumpara Burda cand merg spre metrou. Reflexul de a intra in Carrefour dupa ce ies de la sala. Reflexul de a scrie posturi cand nu am chef de munca 😛 (asta intra si la amanarea amanarii, dar si la placerile proprii si personale). Reflexul de a-mi pune castile cand vreau sa incep sa lucrez m hard etc etc.

Ideea este ca toate astea sunt obiceiuri cu care nu ne-am nascut, ele sau format inconstient. Dar daca am incerca sa formam reflexe in mod constient? Ca doar suntem primate inteligente.

Ca sa nu fie totul un efort, ci sa ne fie obisnuinte –  usoare, implicite.

Hai ca se poate…. Va pup :*

niste lucruri in ordine


ce ador:

– rasariturile  -le vad rar ca-s somnoroasa, sunt perfecte…

– natura, verdeata, dealurile mele (prima oara cele de acasa, dupa – toate celelalte)

– departarile,

-lucrurile care imi spun ceva: haine, mobile, interioare, case, strazi, carti, bloguri.

-cafeaua din tren, la 6 dimineata

-bocancii de munte

-teoriile de reconstructie interioara

-mama si toti oamenii de-un sange cu mine (FAMILIA)

-bebelusii

entuziasmul (cand il simt)

-muzica etc etc

 

 

 

ce nu-mi place

– pixurile de unica folosinta si orice chestii din plastic -deoarece plasticul murdareste natura, deoarece de obicei exista solutii eco, dar oamenii sunt prea lenesi si nepasatori.

– hartia aruncata la gunoi, nu reciclata – atatia copaci taiati. Padurea e frumoasa si vitala. Cine suntem noi sa ne printam toate prostiile fara sa ne pese de mediu!

-mancarea aruncata la gunoi – cumpara cat mananci, mananca atat cat iei. Ce-i asa de greu?

– hainele de unica folosinta – sunt croite prost, se uratesc repede, sunt facute in China sau asemanator, sunt cusute cu economie (minim de cusaturi, minim de creativitate), sunt de multe ori urate sau kitch, daca are culoare, n-are textura etc etc. Si noi nu avem corp nici de asiatice, nici de nemtoaice.

– politetea (a se citi prefacatorie/superficialitate/ a rade la glumele sefului).

-graba. Graba aceea in care chingile de la un rucsac aruncat pentru ca e prea varza ajung „la pastrare” in sertarul cu vesela. Curatenia aceea dupa care nimeni nu stie unde sunt lucrurile. Ce-i drept, nu se vad si nu stau in cale, macar…. 🙂

– amanarea amanarii.

-plansele de beton armat. Nu le vad, frate….