Fagaras, 3 zile.


Am fost 3 zile pe munte, in Fagaras. Am dormit la Turnuri, iar cel mai departe am urcat pana pe saua Podragului, cam 2400m. Asa de inalta n-am mai fost niciodata:)

Pot sa zic ce mult mi-a placut de oamenii cu care am fost? Oameni destepti, funny,educati, organizati – o placere. Fara mofturi, cu umor, cu solidaritate si un peisaj incredibil.

Zicea un prieten ca-i important sa stii cu ce oameni mergi pe munte. Am avut noroc de data asta, chiar nici Alex the antisocial n-a avut nimic de comentat, ba chiar s-a integrat mai bine ca mine.

La cabana la Turnuri ziua se asculta Europa FM, iar seara muzica incredibil de buna, iar nea Nelu a vazut de toate in viata lui.

Duminica dupa masa ajunsese la cabana Nikola, un ukrainean de 60 si ceva de ani care avea in plan sa urce pe Moldoveanu. Stia ca la anii si hipertensiunea lui avea sa-i ia mai mult decat cele 10 ore normale de traseu. A plecat

luni, la 4 dimineata. Nikola e de meserie traducator si de vocatie calator. A fost in vreo 40 de tari si vorbeste fluent cateva limbi latine, rusa, engleza etc. Se explica in engleza cu cei de la cabana si la inceput nu m-am bagat cu rusa mea ca nu vroiam sa izolez conversatia, dar cand am ramas mai putini, am stat de vorba despre cum se inconjoara pe bicicleta Marea Neagra si cum, oriunde nu te-ai duce, lumea e aceeasi.

Nikola avea o flacara care-l mana, dar si un fel de singuratate asumata. Frumos si trist in acelasi timp.

Pozele ajung azi, prin Transfer.

Privind in spate, nici nu-mi vine sa cred unde si cat am urcat. Nicidecum nu as fi putut in doi. Ai nevoie de energie colectiva si subiecte pe marginea carora sa te plimbi, ca sa distragi mintea si corpul sa se sperie de cat efort fac.

 

Am vazut marmote si bujorei de munte. Am baut apa din cascade. Cei care au mers pe Moldoveanu au vazut ursul pe o vale si erau sa moara fulgerati. Au ajuns cu picioarele clatinate, speriati si arsi de soare, dar nimeni nu s-a plans.

Mi-am clatit ochii cu inaltimi, creste si verdeata si as fi vrut sa am mai multe simturi ca sa pot percepe mai complet tot ce era acolo. N-am avut timp sa ma gandesc la Bucuresti si toate, dar cand am facut-o, aceeasi disperare a inceput sa-mi cante. Cum, zi tu cum?….

 

Morala…. muntele se urca in mai multi. Muntele se urca cu cantec si dureri de picioare si spate. Muntele ti-e prieten, daca stii cum sa te porti. Urcand iti vezi limitele. Cateodata „Dar eu vreau sus” nu-i destul daca te cuprinde frica. Nu cara mai mult decat iti trebuie. etc etc. Munte sau viata, e totuna.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s