despre VSP si altele


Very Sensitive People simt drumul vietii ca pe o carare printre spini in care personalitatea lor se zgarie si se modeleaza dupa cum e acesta. VSP se supara „din nimic”, sunt „prea sensibili”, „aerieni”, „cu capul in nouri ” – si picioarele tot undeva pe acolo, ca pe pamant tare sigur nu calca.

VSP nu-s niste sfinti. Pot fi si egoisti, si lasi, si usor mincinosi. Un VSP maturizat ajunge sa nu mai aloce timp propriilor dileme si sa nu se ia in serios. Adica, ce tot atata drama, altceva please!

Eu sunt o VSP. Unii zic ca-s buna, altii ca sunt rea. Sunt deschisa pana la plictiseala (cui ma asculta) si nevorbita. Manusile cu care apuc viata mereu nu-mi vine. Ce e perfectiunea pana la urma?

Mi-e mereu dor de oameni, dar cumva de altfel de oameni, mai directi, mai copii, mai vii, mai putin blazati. Ma zbat pe obisnuitele culoare ale vietii cotidiene si ma mir de ce nu vorbim cu vocile noastre.

diseara ma duc la Travka la concert….sa ma injectez cu visare. Muzica e pentru SVP cel mai dulce drog, cea mai directa teleportare spre infinit.