Toamna tarzie’n decembre.


Mi-i dor sa mai scriu, dar imi lipseste singuratatea necesara pentru a gandi si tasta in liniste.

De ce traim? Ma intreb ades si caut raspunsul privind in jur, atat cat ma pricep.

Nu am curajul sa ma afund in cautari ale spiritelor, ca Iulia Hasdeu. Nu stiu ce zace acolo.

Am fost la ea, la Campina si nu m-a patruns nimic, afara doar de mirare si, cumva, admiratie pentru oamenii care trec peste ceea ce se stie si cauta in necunoscut. Ghidul muzeului crede in poveste: mi-a spus ca e o casa in care se intampla lucruri si in care se gasesc semne ale prezentei Iuliei. In acelasi timp era senina si fara pic de frica. Cred ca in asemenea cazuri este sanatos sa te increzi in bine, altfel o iei la sanatoasa, sau poate doar mintea ta. Tot asa cum atunci cand o visez pe bunica mea care s-a trecut intr-un noiembrie ploios si o vad vie, stand pe patul din veranda, nu imi este frica de ea. M-a iubit cand traia, ma iubeste si acum.

N-ai cum sa pui la indoiala asa ceva.

Imi pare rau ca nu purtam conversatii, ca nu vorbeste cu mine.

Asa e viata noastra.

Curge si se scurge.

Ce este omul? Ce este fiecare din noi? De ce sunt toate complicate si in primul rand de ce sunt?

Existenta nu ne-o putem pune sub semnul intrebarii. Dar cum, ce si de ce?

Ne jucam diverse roluri si cautam sa ne fie bine. Sa impacam principiile cu realitatea, dorintele cu putințele.

Sa dam si sa cerem. Sa ne simtim iubiti si cautati. Sa schimbam lumea, daca ne tine.

Sa facem bine, sau macar sa facem ceva. De pe urma existentei noastre sa se vada ceva, sa ramaie ceva, sa stim ca am trait si cum ne-a placut, dar si fiind de folos celorlalti.

Suntem fiinte contradictorii. Ne lingem mereu ranile in calatorie, mereu vrem ce nu avem si suntem cum am vrea sa fim, dar ceva ajustari parca nu ar strica. Pe ici, pe colo, dar mai ales in punctele esentiale.

Ar putea fi simplu, fara sa fie redus.

Ar putea fi implinitor, fara sa inrobeasca zilele sau noptile.

Sau nu?

Nu mai stiu nimic azi. M-a inconjurat ceata orasului, ma chiama afara sa-mi arate un drum pe care nu am mers inca.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Toamna tarzie’n decembre.&8221;

  1. Sunt multe idei aici la tine… si nu stiu la care as putea raspunde mai intai.

    Eu eram fascinata de povestea cu Iulia Hasdeu si spiritismul, cand eram mica. Acum sunt fascinata de cate limbi straine putea stiau ea si tatal ei. Si nu pot zice ca nu imi place sa cred inca in faptul ca ea e inca prezenta.

    Si in rest, cred ca ne punem cam multe intrebari. Si mai cred si ca nu putem renunta la aceste intrebari pentru ca asta suntem noi. 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s