” – tu esti normala la cap?” „-Sincer?”


Am vazut aseara „Silver Linings Playbook”. Alex a adormit, era obosit, el ades adoarme la filmele alese de mine, desi aseara a rezistat mai mult ca de obicei.

Filmul este despre un om care incearca sa-si recupereze psihicul prin credinta in „silver linings” – partile bune ale oricarui lucru din viata. El crede ca daca va face partea lui de treaba – adica sa devina mai slab/sportiv si sa fie mai intelegator cu sotia lui, aceasta se va intoarce la el si ei vor fi din nou fericiti impreuna.

Povestea continua semi-pueril pana apare Tiffany, o” fata fara masti” care il provoaca la sinceritate si la asumarea partilor intunecate si a tuturor trasaturilor omeneste pe care anti-depresivele ar vrea sa le reduca la o stare-agonizanta-dar-liniara. Impreuna invata sa danseze, merg la un concurs, pana la urma se salveaza unul pe altul prin dragoste si acceptare intreaga.

E frumoasa povestea, poti sa razi, poti sa plangi, poti sa te pui pe ganduri si sa ii multumesti Domnului ca in Romania poti sa faci o criza de isterie fara sa ti se bage pe gat in secunda doi o carca de medicamente pentru o fotosinteza linistita pentru tot restul vietii.

Inca ni se ingaduie sa fim vii! Inca putem fi nefericiti, e voie!

Pentru ca asa sunt oamenii, cu ups’n downs. Nu poti fi mereu sus, nu poti mereu fi jos. Nici nu conteaza unde esti, cat timp iti respecti fiinta si starile si nu-ti dai mereu in cap cand curba aluneca putin.

Dar ce credeti despre oamenii ciudati? Acele persoane care prin felul lor de a fi, prin ceea ce spun/fac scot din tine chestii pe care ori nici nu le stiai, ori le banuiai, ori…

Parti si bune, dar si rele, parti care nu intra in rama de normalitate si „zen”

parti pe care fiinta ta oficiala zambareata si linistita nu mai stie in ce colturi sa le inghesuie?

parti pe care job-description’u nici nu le include, si nici nu le tolereaza

 

Eu de exemplu n-o sufar pe fiinta mea isterica, care tipa/urla/boceste, are glasul subtire si ascutit.

de fapt sunt trei tonuri de exprimare a durerii/maniei:

supra-tonul de mai sus

partea de mijloc, cea cu vocea adevarata si plansete in hohote si injuraturi/trantit de usi/impulsivitate maxima

ultimul tot, cel de lacrimi amare de neputinta, cea de fetita mica, cea care cere intelegere, dar nu poate sa impuna nimic. Ea a venit ultimele dati, doar ea.

Una peste alta, sa fii nenormal este un lux. Un lux pe care si-l permit (in sensul de „a se lasa in voia”) putini.

Just because.

 

 

 

 

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;” – tu esti normala la cap?” „-Sincer?”&8221;

  1. am intrat pe Internet cu gîndul să caut un film, pentru că am găsit azi un pic de timp pentru mine, dar mi-am zis: „să fac un raid pe fb şi pe blogurile care le urmăresc.” iată, am început cu tine şi nu mai continui. să văd ce-i cu filmul tău.
    „oamenii ciudaţi?” mi-e tot mai greu să înţeleg care-s cei normali. nu ştiu dacă vreau să cunosc mulţi dintr’aceştia.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s