ne schimbam. 

Ne lasam iubirile in spate, gandim cu inima, cu mintea, actionam SI reactionam. Regretele tardive exact asta sunt: tardive. Intarziate, prea tarziu ajunse, deci nu. No more.

Ce ar fi putut fi daca nu…daca nu eram slabi, daca am fi avut vointa, curaj, daca am fi fost niste oameni mai destepti si cu  mai multi bani pentru a nu ne ingropa dragostea in saracie…

Ce ar fi fost daca ar fi fost niciodata nu vom sti. Timpul cosmetizeaza ranile, cuvintele urate, jignirile. Totusi, memoria spune ca daca am plecat, am avut motiv. Caci sunt om si am slabiciunile mele. Nu am putut, inseamna ca, nu mi-a fost bine, am VRUT  sa plec, am fost respinsa, nu am mai putut sa stau pentru a nu-mi distruge plapanda „fiinta  care se respecta pe sine si isi depaseste conditia” pe care o ingrijesc mereu in mine. Cu greselile de rigoare, cu o anume rigiditate sau cu ghiarele mereu scoase si antenele in priza la ce au ceilalti de zis…da, acum e etapa asta. Vreau sa cred ca urmeaza etapa in care noi doua vom fi devenit una si dualitatea va inceta. 

Vreau sa-i cresc noii fiinte si coloana vertebrala mai tare. Aici sunt multi demoni adevarati si inchipuiti, dintre care cel mai inspaimantator este lasitatea. 

Ce aleg cu mintea aleg si cu inima. Indragesc sprancene negre si buze frumoase, ageritatea de felina, inteligenta si optimismul realist al iubitului meu. Ii iubesc ochii frumosi, ii iert ca nu stie sa spuna bancuri si ca nu e cel mai bun socialite, ba dimpotriva. Cred ca impreuna suntem „un mix bun” :), imi place sa ma uit in ochii lui, vreau sa isi deschida lumea lui bogata spre mine, sunt convinsa ca vom avea mereu o relatie vie 🙂 

Iubirile sunt de mai multe feluri si n-am iubit niciodata de 2 ori la fel. 

Dragostea asta de acum se tot deschide, petala cu petala. E rusinoasa, e ghidusa, e surprinzatoare. O vreau asa cum e, vreau sa ne schimbe pe amandoi sau nu, cum o sa vrea ea. 

Ce a fost, ce n-a fost, vise si zbateri…modele comportamentale familiare si spre care tinzi sa te intorci, sa suferi caci stii cum se face, sa visezi, caci asta faci de cand te stii…

Vreau prezentul. Cu tine il vreau. 

 

Up to date: 59 to 52 – o calatorie in desfasurare………..


Aloha 🙂

27.05.13 up to date:
fit
15.05.13 up to date: loc 54106, nivel atins 7 🙂

Locul in ierarhia Fitocracy, nivel atins: 6

Capture

ia sa vezi cand voi incepe sa pun tot ce lucrez la gym:)

update 18.04.13

dasds

Una peste alta, am fost putin mai relax saptamanile astea, am ajuns la sala de 2, rar 3 ori sapt.

Progresele se vad, deja cantarul nu mai trece de 58 (a trecut putin cand eram m balonata, dar sa zicem ca nu se pune)

Sunt mai „fit”, picioare ceva mai tari, pe brate se intrezaresc vag niste forme, doar cand sunt in miscare.

Pot ridica lejer picioarele in pozitii mai nenaturale si fac 20 de flotari. Aha 😀 Da, eu 🙂

Incerc sa mananc dupa reg antrenamentului catabolic la shaping (detalii vor urma)

Cica ar trb sa mananc 60 gr carne (o bucatica decenta), 60 gr branza, 200 gr cartofi (sau cereale, mai bine), 200 gr cereale, 300 gr fructe (2 mere) si 400 legume; in general de preferat chestii cu indice glicemic mic, ulei doar in salate, grasimi sanatoase…s.a.m.d. poveste veche si arhicunoscuta.

Ce fac eu? zahar  cam 1 cub mic la cafea+lapte

paine..mai putina in ultima vreme, cam 2-4 felii pe zi, de ob incercam integrala.

cereale cu fructe uscate juma de cana+iaurt pan la umplere -des ca mic dejun

la amiaza ori ciorba, ori salata, iar la 3-4 ori salata(si cu putina telemea)+hrisca sau putina paine, ori iar iaurt cu cereale – masa de la 3 doar daca ma duc la sala.

Inainte de antrenament trebuie sa nu mananc 2-3 ore, iar dupa – deloc pan a doua zi. Mai e de lucru aici…

Am mai observat ceva: daca mananc mai putini carbo, mai ales in combinatia faina+dulce (de ex clatitele americane cu dulceata de duminica dimineata) ma molesesc si ma misc in reluare toata ziua. Daca micsorez painea si fainoasele ma simt mai bine. Eu am des senzatia de ceata in cap si daca numai lipsa painii ar fi solutia, cred ca as putea renunta fara regrete.

Din ciclul „revelatii la mintea cocosului”.

Mai simt mai nou dupa paine un gust acid in gura. nu-mi place.

candida is under control, nu stiu ce anume ii face bine, dar m-a cam lasat in pace, ceea ce e minunat.

percep dulcele ca fiind foarte dulce si saratul ca prea sarat…si imi plac mult morcovii.

Nu ma transform in sfanta, dar pe cuvantul meu ca daca mananci mai curat, slabesti mai repede si nu mai muncesti degeaba la sala!

🙂

In rest bine. Va pup. Sa fiti sanatoase si iubite, ca de frumoase va stiu:)

Blues de printemps


Saptamana asta sunt obosita, acuma simt ca nu mai pot si ca nici somnul nu stiu daca ar ajuta. Vreau afara, vreau timp, vreau spatiu. Vreau sa fiu lasata in legea mea, for one instance. Sunt stresata si singuratica.

A inceput duminica, cu petrecerea  All Hollow

A continuat lunea, cand am rasfoit tumblr-ul lui Maurice Munteanu si m-am intristat de viata singuratica, cu repere branduite despre care am citit…

Marti nici nu stiu cand a trecut, iar miercuri am fost la dentist si m-a plouat. Am purtat esarfa ca pe basma si am fost la Auchan dupa farduri violete-pruna. Am gasit, o paleta intreaga, la Flormar. Am mancat si am adormit.

Azi e „un temps de chien”. Aerul e ud si rece, copacii au inflorit cu urgenta ceasului biologic ticaind, punandu-li-se pe inima de atatea prognoze de „timp defavorabil”

Copii dansand, 1940

mi-e somn si mi-e lene si visez la un pat si la niste vreme de pierdut, in tihna negrabita, in afara foametei, setei si a altor nevoi ale corpului, la o casa calda care miroase frumos, la spatiu gol, curat si liber, la mese goale si rafturi libere, la nimic de facut, la relaxare mentala si la pierderea grijilor.

nu vreau nimic de la nimeni, dar stiu ca saptamana asta mi s-a facut dor sa fiu cea mai buna prietena a cuiva, a unei fete, cum eram inainte. Nu mai sunt cea mai buna prietena  a niciunei fete, ba chiar si sora mi-i departe. Ma intalnesc rar cu oamenii, tot mai multe conditii se cer intrunite de fiecare data si tot mai multe pregatiri. Tot mai greu cad alcoolul si noptile nedormite, tot mai pretentiosi am devenit. Mai multe exigente  prostesti, mai putina fericire. Mai multa constienta de sine/ceilalti, mai mult criticism.

„Nu-mi place mazarea din conserva. Mereu vrei tu sa schimbi ceva”

Mai multi nervi stricati pe nimica. Pentru nimica.

No end, doar ennui de inceput de aprilie ploios…