Schimband directia vantului…[povesti de vineri]


Poarta un tricou oh-so-cool alb imprimat cu un diamant imens in culorile pamantului.
Are ochelari de soare misto, e slab, barbos, poarta jeans negru si are pielea alba a unei creaturi de noapte.
Sta cu ochii lipiti de iphone-ul cu carcasa bleu lego-inspired. Ignora oamenii cu care a venit, soarele, cerul imens, parasutele care aterizeaza lin. Vorbeste putin…el nu face conversatie.
El nu sare. De ce? „N-am venit aici sa sar!” Duh! Vorbeste la telefon: „M-am plictisit…”

E un redactor al unei reviste glossy din Romania. Probabil foarte bun in meseria lui.

Total „out of space” unde eram noi.
Total „out of fashion” unde eram noi.

Indiferent, constient de propria neintegrare, invaluit intr-un cocon de fum al plictiselii asumate.

2 lumi absolut paralele.

Una cu emotii concrete, provocari fizice si de caracter,

o alta vizuala, a luminii si umbrelor, a imaginilor stralucitoare si aparentelor cu sau fara fond.

Strugurii s-ar putea sa-mi para acri, dar viata te mai si invata sa nu confunzi fotoshopul cu ce ai si poti in mod concret.

In procesul meu de devenire, m-am zbuciumat ades intre vreau si pot, intre uite ce frumos e si uita-te cum nu-ti sta/n-ai inaltimea/n-ai stilul de viata/bugetul necesar. Ce sa aleg deci?

Viata? Da, viata.
Simplitatea? Da, cred ca simplitatea.
Calatoriile cu un rucsac in spate, usor si mult? Desigur.

Ce facem cu cautarea frumosului? Il cautam in continuare, dar in „embellished outdoor”, palete de culori bine alese si lucruri comode.

Ajunge oare? Pai da, ca mai sunt si alte lucruri de facut in viata.

Cum ramaine cu croitoria? Pai ramaine sigur, ceva foarte important, bucuria de a crea si propria rebeliune impotriva sistemului estetic impus.

Happy? Da, happy.

Bine, trecem mai departe.

[later edit 16.09.13]

L-am vazut pe editorul de moda de mai sus la marsul-protest pentru Roşia Montană, cu o sticla de nisip, un anonim intr-un pulover gri, ca si mine – o anonima cu esarfa albastra, ca si tine- un anonim cu o pancarta. Pentru asta – Bravo!

Sub aripi, din soare spre pamant (si inapoi)


Saptamana asta luni si marti am fost in „adrenalin rush” dupa saltul in gol de duminica. 

da, a fost frumos! da imi surade ideea de mine asa de curajoasa, da recunosc ca mi-am gadilat limitele. Inca o data sa sar? Da, da, da. Bunjee Jumping? Hmm, acum cred ca doar cu stomacul gol si mai incolo, sa se adanceasca iar golul de extraordinar. 

Frico-bucuria e frumoasa!Image

Miercuri m-am prabusit. Prabusirea s-a soldat cu un rimel (nasol! -nu va luati!) si un ruj Rimmel ales in paleta mea coloristica, ar fi cam primul din viata asta, de la DM, o ora de Pilates flow  si o fusta cusuta de pe la 10 jumate seara la 2 noaptea, din ochi. A iesit…cam cum imi facea bunica:) si cat o faceam eram sigura ca o sa gresesc eu ceva la ea, numaidecat, ca prea era tarziu…Asa a si fost. Am cusut betelia invers! Una peste alta, trebuie desfacuta de tot betelia ei si pus un elastic lat aparent alb si o captuseala naturala neaparat. Materialul fustei este o viscoza navy cu buline albe si se electrizeaza foarte tare. De fapt era o jumatate de metru de tesatura care statea de vara trecuta, de cand ma apucasem de corsete…In orice caz, in ziua luminoasa cand va fi gata voi avea o fusta pariziana  frumusica foc. 

Azi ma duc la B-Fit in the street si apoi acasa, sa-mi termin de facut ciorba de ieri.

Maine merg la Sinaia pentru un weekend cu munte si fara ploaie, sper.

Mi-era dor sa cos. Mi-era dor sa ma ingrijesc.

Casa e vraiste, nu mai stiu sa am singura grija de mine.

Dor de Alex.  

 

Mai de flori, parasute in culori :)


de ce scriu mai rar?

Pentru ca vreau sa am mai mult timp pentru facut 🙂

in timp ce faceam curat acasa am gasit printre tonele de cursuri pastrate pentru mostenitori     , am gasit deci pagini mari A4 scrise marunt si ingrijit, pline de verbe ca „vreau, doresc, nu pot, cum sa fac” si efuziuni ca „dar de ce, dar cum, dar oare” . So. Zic ca e timpul pentru alte verbe acuma: eu fac, eu spun, eu simt, eu imi misc fundul si picioarele cu folos, eu muncesc, eu rad, eu dansez, eu urc dealuri, eu pregatesc o nunta (frumoasa! ).

Si intr-un fel am devenit economicoasa si cu timpul oricui ar ajunge pe aici. As vrea sa se gaseasca mai multe lucruri utile, informatii sau povesti cu multe verbe de actiune la prezent. 

E timpul visele sa se aseze in fapte, cele care pot acum. Restul le triem si cautam altele noi.

Una peste alta, viata este buna cu mine si vreau sa ii multumesc din inima. Ma simt recunoscatoare pentru parintii mei buni, pentru fratii mei cei mai buni, pentru nepoteii mei cei mai iubiti, pentru prietenii ce-i simt, macar in imaginatia mea, mereu aproape. Sunt o naiva din punctul acesta de vedere si nu vreau sa ma lecuiesc, caci lumea poate avea o fata hidoasa uneori si e obligatoriu din cand in cand sa mai facem cate un bine, sa dam o mana de ajutor, sa nu numaram pasii si….cine stie, poate raul devine mai mic. 

Povestile pe care le strang sunt ades de neputinta. Ma mira si ma indigna femeile mici si uscate care stau pe trepte la megaimage, dar si fetitele dezghetate care cersesc in tramvai si la „stop” in loc sa mearga la scoala, (numai) pentru ca mama lor a mai facut un bebelus. Si inca unul. Dar incerc sa nu judec. Cine sunt eu, si cine suntem cu totii. Pune mana si fa, dar parerile tine-ti-le pentru tine. Nimanui nu ii este usor. 

Asa, din lucrurile bune si rele, se alcatuieste viata noastra. 

A mea acuma se alcatuieste din inteligenta corpului pusa la treaba prin sport si dans, cautand sincronizarea si gratia si bucuria. Din zile de munca uneori plictisitoare,alteori ok, dar never exciting. Asta este ce este acum. Spunem multumesc si privim spre viitor. 

Din bucuria de avea alaturi brunet frumos cu ochi negri si miscari de felina (ce habar nu are sa danseze). Nu s-a predat, la scoala de pisici, si nici la aia de scrima.

Claritate caut, si verbe facute, apoi scrise. 

Urmeaza sa sar cu parasuta si simt o mare frico-bucurie, si de salt, si de oamenii pe care ii voi cunoaste: Irina Markovits, Cireasa, Cabral etc etc. Irina e super-fantastica doamna stilist vestimentar, iar Cireasa e o Carrie de Romania, un fel de femeie desteapta de cate a invatat-o viata, si chiar mai mult. de salt…..numai de bine! 🙂 Frico-bucuria creste si tresalta 🙂

Sper ca sunteti bine, ca stiti sa fiti bine, sa va ridicati cand cadeti, sa va dati voua si cui mai are nevoie un ceai, un magneziu, o clatita, o compresa pe suflet, un ajutor concret ce vi se cere sau nu. Va pup!