Aci, acum


In ultima vreme iau asa: magneziu, vitamine pentru par si piele, fier, ulei de peste si pastile de ginseng. Cam 2 pe zi, mai des fier, piele si magneziu.
fier pentru ameteala, magneziu pentru stres, ulei de peste pentru genunchi, vitaminele ca-mi cade urat parul, ginseng – pentru ca mai am niste capsule de la Emi.

Sunt stresata deci, si putin out of control…va trece, se va termina si va iesi si bine.

Relaxeaza-te, calmeaza-te, priveste in jur….e vara si verde si frumos! Diminetile sunt superbe, iar apusurile de aur…
Peste tot in tara sunt festivaluri, concursuri de ciclism si alergare, cursuri de pictura si fotografie, de surf (undeva pe alte meleaguri) si de mers in maini…

Ce am avut de facut m-a scos din rutina de gym/work/home/haladuiala/croitorie in care stateam confortabil.

Nu-mi place sa fiu scoasa din ritm…mai ales pentru a face acele lucruri noi care nu imi ies din prima.

Sunt ca o coarda intinsa…

De-stresa-m-as….

Imbraca-m-as cu ceva lung si fluid si planta-m-as cu o carte la soare…

Intinde-m-as la o discutie interminabila despre adevarurile vietii, fara sa avem vreo secunda senzatia ca degeaba ne dam cu parerea, ca toate sunt scrise, si oricum, la ce ajuta ca discutam.

Lunile astea m-au scos din zona de confort, mi-au validat/invalidat diverse relatii de prietenie/amicitie, mi-au adus aminte ca de fapt sunt un melancolic educat sangvino-flegmatic care uraste sa ceara lucruri de la oameni si vrea doar sa fie lasat in pace.

sunt aici si sunt/voi fi bine.

iar afara furtuna bate toba: Vin, vin, sa va ud! sa va potopesc, sa va scurg, sa ma invaltor, sa fac ce vreau eu !

Anunțuri

doi de D[umitru]


Azi e vineri si am chef de povesti 🙂

Eu m-am maritat sambata trecuta. De fapt am dat in scris ca voi sa petrec viata langa si cu un barbat frumos si destept 🙂
Si ca nu-l voi considera niciodata „de-a gata” si ca voi avea grija sa-l calmez, inveselesc, plimb, ingrijesc cand raceste, enervez, fac sa rada si sa intarzie etc.
Si ca ii voi naste o fetita cu par negru si ochi mari, mai incolo (de abia astept 🙂 ) pe care o vom iubi si care va merge peste tot cu noi.

Atata timp cat esti cu mine / Inevitabil va fi bine… 🙂

note grabite


Acum 2 zile am intalnit 2 oameni interesanti. Bonomi, iubitori de viata, ei mi-au adus aminte ca simplitatea nu trebuie confundata cu superficialitatea.  Mergand spre casa mi-am dat seama ce dor mi-era de discutii profunde, de oameni care vad printre straturi, de oameni care sa ma inspire prin ceea ce sunt, spun si fac.

Ieri la dans m-am panicat. Invatam sa dansam pe muzica lui Eugeniu Doga, e atat de frumos si atat de greu, si mi-e frica de visul devenit realitate. Melodia trebuie sa curga, iar noi pe ea – sa plutim…

Rochia mea turcoaz a iesit foarte bine…cat a iesit 🙂 Partea din voal a ramas numai in proiect, din lipsa de timp. Am ornat-o cu o banda alba in talie, abia dupa poze am descoperit ca se ridica si mai sus din bust, dar culoarea a fost magnifica, a stat bine pe bust si am reusit s-o port eu pe ea si nu ea pe mine…..

Am intrat intr-o familie frumoasa. Vreau sa fim unul pentru celalalt ca apa pentru ploaie…sa ne sprijinim, sa ne ajutam, sa fim cand doi, cand unul, cand trei, sa cutreieram tari si carari si sa facem o casa impreuna.

Da, мечта уже другая, am crescut si asta e bine.

Va pup! 🙂

 

 

 

 

Colegii mei


Neata….

Life is messy…one would say.

Zilele astea imi dedic timpul din afara serviciului diverselor lucruri care trebuiesc organizate…

Ieri ne-am intalnit cu colegii de la fostul loc de munca. Ne-am imprastiat ca potarnichile de la vechea firma care se scufunda. Avem 4 ani petrecuti impreuna, stim despre familia, obiceiurile si defectele fiecaruia.

Grupul neomogen adunat in Consolid are membri pe:

– liderul charismatic, cu mintea brici si cam vedetos,

blonda frumoasa, baietoasa si incomoda

arhitectul biciclist pragmatic,

showmanul creativ ajuns inginer din intamplare,

baiatul bun inginer petrecaret si fashionist,

arhitecta ciudata, enervanta si simpatica in acelasi timp, snoaba si iubitoare de frumos,

fata inginer din intamplare, aeriana, careia ii place sa imparta mancare ca semn de afectiune si glume aspre din cand in cand.

inginerul perfect, calm, cu simtul umorului, cel ce pune intrebari incomode si sapa adanc in psihologia celui de langa el, ca hobby. Tot el intreaba mereu „De ce”?

baiatul cu ochi albastri nebun si incapatanat, cu vocabular specific de Bucuresti, dar cu vointa si suflet mare

baiatul cu zambet larg, destept si iute, cu multi prieteni, iubitor de WOW si party….

Astia suntem.

Nu suntem prieteni cu totii, dar suntem mai mult decat colegi. Ne stim povestile, avem un grad de intimitate pe care il atingi numai in timp si cred ca ne-am format cumva unii pe altii.

Diferiti si asemanatori in acelasi timp. Ca o dragoste cu nabadai, ca un roman grecesc.

Cu oaresce directie dominanta, dar adulti, fiecare pe drumul sau, neresemnati, mai degraba luptatori, mai degraba amuzanti, mai degraba vii.

Sunt tanar, doamna…. 🙂

 

 

una alta, de miercuri


Am alergat 2 ture de IOR 🙂 2 TURE!!! – 6.6 km record absolutissim in istoria alergarilor mele! 🙂
Am facut o incalzire modica la inceput, picioare,talie,gat.
Am inceput sa alerg anemic, cu toti muschii amortiti si respiratia in 4 timpi, cea mai „safe” si in gandul meu era: mda…sunt varza, sa vezi ca nici o tura nu fac…apoi m-am incalzit si am alergat mai zmucit asa, din tot corpul. Dupa prima tura mi-am zis, ce ar fi sa alerg cu „fundul”. Nu radeti…cand oboseste o grupa musculara, pui altele la treaba…le dai altora de lucru…Si am alergat metodic, cu picioarele si fundul, inca jumate de tura. Nu eram obosita, vantul batea racoros si mintea mea a incoltit lacoma un gand: mama, ce ar fi sa alerg tura pan la capat? -Da, dar nu am mai facut asta niciodata… – Da, dar iti dai seama ce tare ar fi? 🙂 Dar oare voi putea? Cum voi respira? Si am putut. Conditionarea maxima era din minte, de fapt stiam ca asa e. Si am depasit-o. Ce mandra sunt de mine! Da, am alergat incet. 19 min si ceva pe tura…n-am facut intervale, am alergat pe rezistenta medie, pe respiratie, pe control. La sfarsit aveam picioarele foarte incalzite si ma durea spatele putin…dar ma simteam o invingatoare! 🙂
stiu, nu e mult, dar e mult pentru mine si pentru mintea de „nu nu nu” 🙂

Ieri la sala cantarul a aratat 55.7 (cu adidasi cu tot) 🙂 iu-hu! 🙂 si asta in conditiile in care am mai mancat si paine, si fructe la discretie, si zahar la cafea, si prajeala cand si cand (dar nu prea/deloc patiserie, prostii, procesate).

Au inceput sa-mi rasara niste abdominali oblici si sa se mute centrul de greutate al corpului spre in sus. E…interesant…

La sala in continuare atmosfera este frumoasa. Ne salutam, zambim, tragem toate impreuna, eliberam endorfine. Baietii nu stiu ce pierd 🙂
Inotul poate ca este un sport mai complet, dar atmosfera de la sala beats everything 🙂

Uite asa. In rest, salsa (acum), invitatii, intalniri cu prieteni si rude, logistica, certificate prenuptiale.

Un morman de haine necalcate, cartoane si hartii peste tot prin casa, busuios si rozmarin la balcon.

La vita e bella 🙂