note grabite


Acum 2 zile am intalnit 2 oameni interesanti. Bonomi, iubitori de viata, ei mi-au adus aminte ca simplitatea nu trebuie confundata cu superficialitatea.  Mergand spre casa mi-am dat seama ce dor mi-era de discutii profunde, de oameni care vad printre straturi, de oameni care sa ma inspire prin ceea ce sunt, spun si fac.

Ieri la dans m-am panicat. Invatam sa dansam pe muzica lui Eugeniu Doga, e atat de frumos si atat de greu, si mi-e frica de visul devenit realitate. Melodia trebuie sa curga, iar noi pe ea – sa plutim…

Rochia mea turcoaz a iesit foarte bine…cat a iesit 🙂 Partea din voal a ramas numai in proiect, din lipsa de timp. Am ornat-o cu o banda alba in talie, abia dupa poze am descoperit ca se ridica si mai sus din bust, dar culoarea a fost magnifica, a stat bine pe bust si am reusit s-o port eu pe ea si nu ea pe mine…..

Am intrat intr-o familie frumoasa. Vreau sa fim unul pentru celalalt ca apa pentru ploaie…sa ne sprijinim, sa ne ajutam, sa fim cand doi, cand unul, cand trei, sa cutreieram tari si carari si sa facem o casa impreuna.

Da, мечта уже другая, am crescut si asta e bine.

Va pup! 🙂

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s