Intrebare:


Fii lumina pentru ceilalti si vei fi tu insuti luminat – mi-a spus un om bun, parinteste si fara graba.

Putem fi? Cum? Avem carapace de spart, nu doar ale noastre. Dar si printr-o crapatura patrunde soarele, sub unghiul potrivit. Acum vine intrebarea? Am oare eu lumina de dat? si altii au de-a o primi? ce din ea? ce stiu eu sa fac ca lumea sa fie mai buna?

Delicii de duminica


Neaţa!

Am facut ieri briose din aluat de banana bread, dupa reteta de la Arabela

Eu am pus nuci maruntite in loc de merisoare, incorporate in toata coca, doar bicarbonat (in cantitate dublata) ca n-am avut praf de copt, iar la faina am inlocuit 60 gr cu tarate de ovaz.

Am copt briosele in forma de briose cu hartiute de la Ikea, timp de 30 min in cuptorul preincalzit. La ce temperatura? Putin mai mult de minim, idee nu am.

A iesit cel mai bun chec din viata mea, by far. Usor, texturat, aromat, briosele sunt de fapt niste prajiturici zdravene, dintr-una te-ai satura, daca nu ar fi atat de bune, ca sa mananci de placere, nu de foame 🙂

Din cantitatea de mai sus au iesit vreo 20 de briose. Jumatate i-am dat lui Alex, jumatate mi-au ramas mie. Ieri am infulecat vreo 5 (2 calde, 2 la protest si una cand am ajuns acasa – sunt irezistibile, va spun! ), azi am luat 4 la mine, din care 3 am dat la colegi si am ramas numai cu una. O voi savura in tihna diseara, ca doar e ultima 🙂

Si toamna trecuta ma apucasera deserturile. Tort egiptean, bilute cu fulgi de porumb si ciocolata, prajituri ciocolatoase si baclava de casa…..

Asa,…mai viseaza mult. Anul asta schimbam foaia si bagam in loc fructe proaspete, smoothie de diverse si inghetata cand si cand.

Carbs fac bine la papilele gustative, dar daca sincer, creeaza asa o balonare si o senzatie de foame de mai mult, de care nu-mi era dor. Adica nu e mancare adevarata, si asta se simte, oricat de „de casa” ar fi. Asa ca, ne-am bucurat, ne-a placut, dar mai mancam si altceva.

Sa aveti o saptamana frumoasa!

Roşia Montană – trebuie să-ţi pese!


Am fost aseară la protestul paşnic împotriva exploatării de la Roşia Montană.

Am impresia că suntem o ţară de autişti….de ce îşi fac timp doar cei educaţi, doar cei tineri, doar cei cu meserii liberale?
E mai bun statul legumă la televizor, bârfa în cârciumi, statul în bucătarie, plonjatul pe canapea?
Ne comportăm ca nişte cârpe la care e uşor să le dai cu piciorul, pentru că aproape că se feresc singure…

Statul român are mai mulţi jandarmi platoşaţi decât are poporul român acum curaj să spună că nu vrea otravă şi exploatare.

Cei care vin in piaţă sunt cei care cred in democraţie şi în protestul paşnic. Ei/noi/eu ne exercităm dreptul la protest, dreptul de a nu fi de acord, dreptul de a participa la deciziile statului. Nimic nu este mai important decât libertatea, iar libertatea e degeaba dacă nu avem un mediu curat pentru copii, iar străinii iau resursele şi ne lasă cu munţii gropi şi cu otrava. Să se facă minerit! Dar cu metode sigure, nu cu cianură.

Democraţia este puterea celor mulţi dată în mâinile celor puţini spre administrare, nu stăpânire. Cei mulţi îşi pot exercita drepturile nu doar prin vot, ci prin proteste, participări la dezbaterile publice, lobby. Să facem deci asta!

rosia montana protest

În altă ordine de idei, mi-am pus nişte întrebări aseară….

Cine sunt omuleţii cu megafoane care strigă lozinci în faţa Arhitecturii?

Pentru tipul blond cu codiţă toata treaba pare un job (plătit de cine? ) ….de altfel, aseară cand oamenii ar fi vrut sa iasă in stradă, dar jandarmii făcuseră cordon viu, el se raţoia la cineva din anturaj: „Eu nu pot să le spun oamenilor să iasă in stradă, dacă vor – să iasă ei….Eu acum sunt în pauză!”. Peste 5 min i s-a încheiat pauza, pesemne, şi s-a mufat iar la megafon.

Am vazut în mulţime mai mulţi protestatari de profesie. Agitatori, care strigă tot ce se strigă (nu vin ei cu iniţiativa, doar cu plămânii antrenaţi de la atâtea joburi performate), care încep şi termină scandările, care fac pe proştii, dar nu prea sunt, care n-au alt stăpan decât cel care plateşte (iarăşi, cine?), care vorbesc şi cu unii şi cu altii….care sunt profesioniştii unui job ce vorbeşte trist despre moralitatea lor şi societatea pe care am creat-o.

Bani pentru Roşia…

Bani împotriva Roşiei….

Un circ? Un teatru al democraţiei?

Printre agitatori, fete în ii populare, baieti neraşi, mame cu copii în sling, taţi cu copii pe umeri, câţiva pensionari, microbisti, adolescenţi cu flori în par, biciclişti, jandarmi, reporteri.

Mă mai duc. Azi nu, ca mă duc la sală (….), dar mâine…

Protestele pentru Roşia Montana nu au lideri adevăraţi, dar cauza există si felul în care va fi solutionată este vital pentru ceea ce va deveni România în următorii 50 ani. Poate fi începutul a ceva şi mai urât ca pân’acum: cianură, gaze de şist, defrişări şi abuzuri masive – o legitimare a faptului ca cine are bani chiar poate face orice în România, sau poate fi prima mişcare demnă din ultimii an a acestui popor, o palmă dată guvernanţilor, un semnal corporaţiilor să se mai ducă prin Africa sau la dracu, de ce nu….

Dacă aţi dat bani destui pentru „The Wall” şi aţi fost anarhişti mândri pentru 2 ore, fiţi acum cetăţeni responsabili pentru o lună! Loviţi în zidul tăcerii media, în zidul de bani grei dati corupţilor, fiţi oameni şi arătaţi că vă iubiţi ţara, ieşiţi la Universitate, scoateţi-vă curajul din unghere şi demnitatea din cui, fiţi Vii!