Scurgerea zilei ce trece spre-a veni.


Am avut o saptamana epuizanta.
Sambata a fost ziua mea de nume. N-am petrecut, dar am fost lasata sa fac ce am vrut – adica sa ma duc la sala in weekend fara reprosuri de „nu stai si tu cu mine”. Am vazut primul film romantat despre Sissi, am vorbit cu Criss de la cursul de croitorie…a fost liniste.

Vineri a fost o zi fucked up. Multe semne de intrebare, inca putine certitudini.

Duminica am fost la parada, am avut locuri bune si intre un „Tiberiu, pune-ti caciula ca lumea!” si un „Piatra, pumn, foarfece” au trecut trupele in mars si s-au ridicat avioanele. A fost frumos, curat, masini de ucis curate si lustruite au defilat in fata noastra…este adevarat ca simt ca neadecvat faptul ca sarbatorim ziua nationala printr-o parada a industriei de razboi. Dar, pedealtaparte, in Romania traim vremuri pasnice, avem razboaie, dar sunt economice, mor oamenii, dar de boli. Este un „bine” prost, dar peste raul altora. Lumea asta in care traim…

Firul de ata rosie trece prin unele, nu prin toate. Colaboram, discutam, alegem, intelegem. Iubim prin fapte, ascultam, luptam. Ignoram, venim tarziu acasa, albastrim propria frunte de ganduri grele. Revenim, gandim, dam dracului. Legam tei de curmei. Facem ciorba de perisoare. Ezitam la sms-uri si unele lucruri nu se leaga…iar si iar. Fortam, dar degeaba. Ducem dulciuri si evitam evitarea. Contemplam persoana care devenim. Alegem sa nu. Dam un ultimatum sec obiceiului prost. Cautam pasiunea in oameni. Cautam bucuria. Tot cautam…

Poate sta mantuirea intr-un cadou de craciun? Sa te salvezi din neantul lucrurilor mici, din materialism stralucitor sa scoti bucurie…Bucuria e numai in suflet, in dragostea fara frica, in credinta in Dumnezeu si in puterea lucrurilor drepte. Orbecairea e deznadajduire, haosul si piedicile ce par/sunt mari ne fac sa ne simtim oameni mici. Mici si neimportanti, albastri de necaz, negri de suparare, palizi de frica zilei de maine.

Alice: Would you tell me, please, which way I ought to go from here?
The Cat: That depends a good deal on where you want to get to
Alice: I don’t much care where.
The Cat: Then it doesn’t much matter which way you go.
Alice: …so long as I get somewhere.
The Cat: Oh, you’re sure to do that, if only you walk long enough.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s