Un an de sport şi prietenie la Magnolia Club Bucureşti


La Magnolia Club> am ajuns atunci când programul schimbat de muncă a făcut să nu mai pot merge nici sporadic (2 luni toamna şi 2 primăvara) la LadyFit. 

Aveam o urgenţă: urma nunta noastră şi vroiam talie şi braţe frumoase, precum şi 3-4 kg în minus. 

M-am înscris la sfarşitul lui noiembrie 2013, iar la prima oră de pilates n-am performat cine ştie ce. Mădă m-a întrebat dacă am mai facut şi unde, i-am spus, mi-a zis că e o lume mica şi că imi ştie fostele instructoare.Ok, am zis eu.

Sala a devenit o rutină usor-usor. Am mers de 1-cel mai des 2-mai rar 3 ori pe săptămână şi în cam 3 luni am început să stau câte 2 ore la fiecare vizită. 

În timp am devenit mai bună, am învăţat mişcările. Primele 4 luni n-am slăbit deloc, cred ca puneam muşchi şi atât. Nu ma indispuneam, caci ma simţeam mai bine, dar încercam sa mananc mai curat, citeam, numaram din an in paşte calorii (asta e o prostie -număratul – prea aproximativ), încercam să nu mănanc dupa sală. 

În martie am ales rochia de mireasă. Am dat avansul şi am stabilit că data de ridicare sfarşitul lui mai –  care s-a constituit automat şi într-un deadline din punctul de vedere al nivelului meu de fitness.

O dată la 2-3 dimineţi imi măsuram talia şi coapsele. Ajunsesem la valori confortabile, măsurătorile erau pentru a mă convinge că toate raman în parametri.

Vacanţa de Paste m-a aruncat înapoi într-un mare fel. În 2 săpt am pierdut 50 la sută din rezistenţa acumulată şi am urât sentimentul de neputinţă pe care îl aveam. M-a facut sa-mi pun şi intrebari despre cat de profund era ce făceam, daca efectul dispărea atât de repede. Partea bună a fost ca măsuratorile se păstraseră.

Odată venită primavara, am inceput sa si alerg, când in parc, când cu nunta. Am început dansurile, am facut invitaţii, am gândit teme şi decoruri, mărturii, ţinute şi recuzită pentru „save the date”. De Paşti am fost cu noua familie în Moldova, în mai am mers la Brasov şi am luat rochia. A trebui luată in talie binişor – 3-4cm. Foarte bine, am zis eu uitandu-mă în oglindă.

Mai aveam ceva  – bratele si spatele. Tricepsul e rar un punct forte la femei, iar spatele rochiei mele cu fire incrucisate senzual, direct peste pielea goala, merita un corp tonifiat, fara cutele alea inestetice – stiti voi.

Asa ca am facut cu entuziasm flotari si plank-uri. Stresul generalizat mi-a taia si din pofta de mancare. Aproape de nunta am experimentat fara sa-mi propun un fel de ripping – tonifiere accelerata cu scaderea vizibila a pufoseniei. Imi placea ce arata oglinda, ma simteam usoara. Mi-aduc aminte foarte clar un moment in care stateam la birou si ii spuneam viitoarei EU „sper ca la iarna, cand voi manca din nou mai prost, sa-mi amintesc cat de bine e sa fii asa usoara si sa ma controlez”. 

Acum in februarie 2014 habar n-am cum era sentimentul, dar vorbele mi le amintesc 🙂 

Dupa nunta a urmat o perioada de ceata, de reevaluare si regasire a motivatiei. M-am linistit, am reinceput sa mananc de toate, n-am mai alergat. Am pus la loc 2kg din cele 4 pierdute (de la 59 la 55 si iar inapoi la 57). S-a intos si pufosenia si iar imi vin blugii de asta iarna.

Inca aflu lucruri despre corpul pe care am onoarea sa-l locuiesc. Cred ca are greutate de iarna si greutate de vara si-i normal sa fie asa. Sunt fit, dar nu ripped. Inca mananc prostii, Taurul care sunt nu va fi in veci un sfant din punct de vedere alimentar.  Iarna e oricum anotimpul perfect pentru pufosenii alimentare (briose banana bread, tort medovic, praji Tosca, patratele si biscuiti cu ovaz, nutella de casa, negrese ciocolatoase – you name it 🙂 ) Cum sa nu alinti dragutul? 🙂 cum sa te consolezi cand te-apuca „jelea” ? 

Sportul a devenit parte din viata mea, iar de curand Alex si-a recunoscut molipsirea si vom merge impreuna la miscare 🙂

Nimic din asta nu s-ar fi intamplat daca nu era clubul Magnolia. S-a creat acolo o comunitate de fete frumoase si puternice (nu-i deloc exagerat) si un climat psihologic prietenos si motivant. 

Madalina, instructoarea noastra de marti-joi, e cea mai tonica fata pe care o cunosc. Motivata, puternica, cu veselia ei molipsitoare, dedicata. Iubeste sportul, isi iubeste elevele si da totul la ore. Ne molipseste de sport, ne face sa vrem sa venim la sala ca la o oaza de relaxare prin munca. Face foarte bine si corect toate miscarile,inoveaza mereu, la ea e frumos si la Pilates, si la tae-bo, si la orice ar fi. 

Elena, instructoarea de luni si vineri, are gratia, flexibilitatea si rezistenta fostei gimnaste care e. Se misca frumos, face exercitii imposibile, trage de sine si de noi, face sfoara si la 3 noaptea, e mereu optimista. 

Cele 2 fete se completeaza, desi nu ( cred ca) se cunosc.

Fara ele si fara clubul in care lucreaza n-as fi avut ce sa povestesc mai sus.

Datorita lor am avut si bratele alea frumoase, si talia aia subtire. Aici mi s-a modelat spre feminitate  corpul, aici primesc strechingul bun si atat de necesar muncii de sezatoare la birou pe care o prestez zilnic. 

Din motive de team-building familial din martie vom merge in 2 la o sala care are si piscina. Probabil ca nu voi mai veni la Magnolia o vreme….O sa-mi fie dor… 

Majoritatea clientelor de la aerobic de la Magnolia sunt fete si femei intre 15 si 45 de ani care vin pentru starea de bine si de control a propriei vieti pe care le-o da un corp sanatos si puternic. 

Fetelor, daca vi-i frica de sport, veniti la Magnolia. Nu vi se va sufla in iaurt, dar veti avea cea mai buna asistenta si companie pe drumul vostru si veti creste in timp asa cum nici nu banuiti ca s-ar putea!

Fetelor, daca sunteti antrenate si vreti in continuare antrenamente solicitante intr-un mediu competitiv, tot aici e locul 🙂

Cred sincer ca pe parte de aerobic Magnolia ofera antrenamente egale cu cele din salile high profile, cu brand, ale orasului, dar o face la maxim 50 % din pret. Aici poti sa faci sport bun si sa nu te coste o treime de salariu. In plus, in sala rar vor fi mai mult de 20 de fete – instructoarea are timp sa si corecteze, iar tu o vezi mai bine. Sala arata bine, e curata si in culori frumoase. E facuta cu bani europeni ceea cred ca explica multe din partile sale bune. 

Ce sa spun mai mult? Toate sunt o curgere. Fetele, dar si salile, se schimba si sunt schimbate. Sala e valoroasa, fata si mai si 🙂

Ne vom revedea, fii pe pace! 🙂 Iti multumesc pentru tot! 

 

 

Nu-i voie sa strigi la prajitura!


Imi place sa fac dulciuri.

Pentru ca le fac in voia mea, pentru ca-i ca o meditatie, pentru ca aluatul este viu, pentru ca bucatareala de prajituri poti s-o faci doar punand suflet si atentie in preparat.

Imi place sa intind aluatul, sa-l simt fiinta vie in mainile mele, sa ma intreb „ce chimie o fi asta oare de mierea amestecata cu bicarbonat „creste” ” etc. etc.

Capture

Nu merge sa strigi la prajituri, nu ies bine. Sau daca ies, nu au energie buna pusa in ele, nu au dichis, nici bogatie.

Acelasi sentiment de bine as vrea sa-l am si atunci cand cos…dar in cusut sunt perfectionista si gustul imi depaseste indemanarea…

In bucatarie merg pe lucruri care presupun multa manopera, dar mai putina finete…Imi plac deserturile home-made unde gustul primeaza si de multe ori nu folosesc nici-o aroma, las ingredientele sa-si spuna singure povestea si, desi as decora, nu prea pot,asa ca le las „nefinisate”

Ca in viata, fancy on the inside, simple on the outside.

Cred ca sufletul unui om nu tre sa fie la vedere, ca increderea nu se da oricui, ca mai simplu este mai bine, ca loialitatea este importanta, ca familia de sange ramaine prima, incerc sa nu uit binele ce mi se face, cred ca este important sa fii recunoscator celor ce au fost buni cu tine/ te-au ajutat.

Am rabdare enorma si intelegere, inteleg ca suntem atat de diferiti si este interesant sa te pui in pielea mai multor oameni, pentru a experimenta modul lor de a vedea lumea.

Nu-mi place sa schimb mai nimic, deciziile si schimbarile mele sunt mici, dar venite din adanc. Chiar si lucrurile impulsive vin din nevoi adanci, legitimizate. Imi place intamplarea care ma scoate din albie, care ma incanta. Imi place sa pot sa simt ca pot pierde controlul, mi se intampla foarte rar sa pot sa ma las in voia firii sau a unui om si atunci sunt fericita.

Dar nu poti sa tipi la prajitura. N-ai voie!

Un restaurant, un spectacol, o asteptare


Ieri am vizitat impreuna cu Alex la Ça va? Bistro . Ideea a fost sa mergem sa mancam intr-un loc mai rafinat, cu meniu construit cu atentie.

Motivul vizitei: ziua de nastere a uriasului 🙂

Cum a fost? Pai…a fost marti si a fost ca si cum am fi inchiriat locul doar pentru noi doi 🙂
Eu am baut un Ça va? cocktail care mirosea a bun si asa si era, Alex un pahar de Purcari Rose.
Eu mi-am luat paste de casa cu midii. Alex a gustat si a zis ca omul crescut la mare ca midiile sunt bine facute :). El a avut ceva cotlet de porc cu un sos, cartofi si cateva plantute verzi.

La desert am cerut cheesecake demontat – si demontat era…Adica toate ingredientele: crema mascarpone, dulceata, murele, pesmetul, gelatina – erau aranjate artistic pe farfurie, iar tu puteai sa-ti compui singur imbucatura de cheesecake dupa cum doreai. Faina idee si arata foarte bine!

Preturile sunt mai mari decat la un restaurant de cartier, dar bune, avand in vedere bogatia aromelor din farfurie, aspectul si gustul preparatelor.

Ne-a placut la Ça va? Bistro, cred ca merita mai multi clienti.
Vom reveni, dar totusi in weekend:)

Dorm-adorm mult in perioada asta si nu in ultimele zile nu m-am hranit prea bine… Hrana se remediaza usor, dar ce te faci cu somnul asta prea mult, domle…

Am urmarit acum 2 seri la TVR spectacolul „O scrisoare pierduta”, o varianta de acum cel putin 20 de ani, cu actori mari si foarte mari. Atat de bine jucat! Atat de vii personajele, si nimic nu s-a schimbat, cu adevarat Caragiale e mai actual ca oricand!

Zilele astea sunt de asteptare: e aproape, foarte aproape sa vina cel de-al treilea nepotel al nostru, bebe mult iubit si asteptat. Curaj, surioara mea…

si, ghici ce, vine si primavara 🙂 Cred cu tarie ca TOATE lucrurile sunt mai bune primavara!

Motiv si motivatie…la 30 de ani


Am fost aseara la Mircea Vintila, in Puzzle. Locul ok, chiar in Piata Victorie. Lume destul de buna, nisata…what the blurp do we know? 26…31…37…
Pe drumul inspre casa, ce trecea pe langa Bellagio, discutii semi-snoabe despre cum unii n-ar intra in carciuma aceea kitchoasa, altii despre cum de ce sunt fete ce vor agatate miercurea pe acolo…Si unora si altora le spun ca strugurii sunt acri…
Mereu voi asocia genul asta de cluburi cu tineretea careia ii place sa danseze langa alta tinerete, cu energia si timpul liber la discretie…Iar daca strugurii sunt sus, nu inseamna ca nu-s buni, domnilor! 🙂
Cautati-va prin cotloane de ceva invidie bine deghizata… si identificati toate motivele corecte ale parerilor pe care le aveti.

Elena, instructoarea de luni si vineri de la Magnolia face acrobatie sincronizata intr-un club de genul asta din Bucuresti. 4 fete atlete frumoase se ridica la 4-5m sus deasupra pamantului pe bucati de panza de care se innoada, se deznoada, se rotesc si se misca gratios. E greu, frumos, spectaculos, e sport la nivel inalt!

Io, asa ca chestie, vreau sa vad cum e. Sa vad cum e sa fii cat de frumoasa se poate. Prin munca si grija, da, vreau un spate si brate frumoase, vreau incredere, vreau fuste scurte si decolteu (nu, nu impreuna).
Cine zice ca frumusetea interioara e mai importanta, este urât 🙂 Sunt importante amandoua, si daca neglijezi exteriorul, interiorul nu se imbogateste automat. So, suck that si iubeste-te si in exterior. Daca nu acum, atunci cand? Acum infloresc, acum e cel mai bun moment. Acum am permisivitatea interioara, dorinta si nevoia.
Nu este Taur care sa se hraneasca doar din idei, mereu am fost mai usor sedusa de frumusetea fizica si „chimie” (hormonii, da)….poate pentru ca nu ma consideram pe mine destul de frumoasa si cautam ce credeam ca n-am.
Acum stiu ca-s un mediu sanatos, ba chiar more than pretty, dar ca nimic nu-i vesnic daca nu ne iubim si ingrijim. Cred ca face parte din cunoasterea de sine, sa stii ce gandesti, cum esti, ce pretuiesti, cum te vad ceilalti.
Iubesc frumusetea, o caut si o las sa-mi dicteze. O lume mai armonioasa din punct de vedere estetic n-ar avea cum sa fie decat mai buna.

Ce mai zic, ce mai fac…


Am facut aseara chiftelute de linte rosie cu masline. Surprinzator de bune 🙂

Acum citesc asta: http://www.raptitude.com/2014/02/my-new-book-out-today/ – sunt cateva idei de bagat in seama la David…

si o carte despre alegeri: http://www.erlib.com/%D0%AD%D1%80%D0%BB%D0%B5%D0%BD%D0%B4_%D0%9B%D1%83/%D0%9D%D0%B0%D0%B8%D0%B2%D0%BD%D0%BE._%D0%A1%D1%83%D0%BF%D0%B5%D1%80/2/

de asemenea, am gasit o serii de lectii simple despre complicat despre tiparul de baza, lucrul cu materiale elastice si matase, cum sa faci volane etc etc. Olechka rules 🙂 http://womenstalk.ru/shem-volany-samye-ponyatnye-uroki-chast-7.html

Rochia elastica este aproape gata. E interesanta si am imbunatatit-o binisor fata de varianta din revista 🙂

Liniste in mine de-as avea mai multa, ca treaba imi gasesc, mereu….

Grăsuţul :)


Pe grăsuţul asta l-am descoperit pe una din straduţele din Vatra Luminoasă pe care ma plimb in pauza de masă.

Acum imi pare mai mult o doamna jovială şi obeză cu multe fuste dupa ea 🙂
In plus doamnei îi plac fructele, după cum se vede şi suporta stoic băile de soare care-i înnegresc fustele…