Saptamana 5 de alergare + pastele sportiv in familie


A fost Pastele. A trecut repede si cumva fara semnificatie…Preotul de la bisericuta de lemn si-a pierdut din lumina…are vocea schimbata si tristete in glas…nu stim de ce.

Alergarile continua,am ajuns la distanta minima de 11km, devine greu, s-a invinetit o unghie de la piciorul drept si mintea se tot zbuciuma…alerg cu mai putina bucurie, dar inca sunt mandra ca pot, inca ma mira ca pot sa-mi inving mintea si sunt recunoscatoare picioarelor care ma duc, desi ma dor.

Am luat artrostop si ulei de peste (cate una din fiecare pe zi), precum si spirulina, maca si iarba de lucerna. Pe astea ultimele, impreuna cu polenul, semintele de in si lecitina, le beau dimineata (nu neaparat pe toate odata) intr-o verzitura racoroasa.

Simt nevoia reluarii antrenamentelor de forta, celor de mare intensitate si a unui stretching lung si bun. De asemenea, cred ca voi incepe sa alerg si pe dealuri/sa fac scari si sa alerg in sprinturi(asta cu sprinturile trebuie da chef – nic-nic n-am).

Alergatul cere disciplina si papa timp, alergatul ma scoate la admirat copaci, flori, copii si imi arunca vantul in fata, fie dimineata, fie noapte.

Sunt usor accidentata – ma doare un genunchi intr-un loc care nu stiam ca poate durea…dar adevarul e ca nici nu am fortat atat niciodata…dar trece..cu grija, apa si ulei de peste 🙂

Sambata dupa amiaza am fost o familie taaare sportiva – daca nu stiati cumva, drumul de la marginea Sloboziei pan dupa Ciulnita sat are 5.5 km. Dus-intors – 11 km de traseu usor in panta, inconjurat de campuri verzi/inflorite – „Mai Alex mai, drumul asta e numai la deal” – „Iti pare tie, pai la munte ce-ai sa faci?”…. La intoarcere, surpriza, n-a fost numai vale, deci da, nu era doar deal. Frumos pe acolo 🙂

Despre masa de duminica – numai de bine….NOT, desi s-a gatit mai sanatos ca alte dati, dar la fel de gustos. Minunata prajitura cu napolitana si caramel a mamei lui Alex a avut si de data asta o clienta victima sigura. Pursisimplu mi-e imposibil sa ma opresc:) … Efectiv am fost drogata cu zahar cele 2 zile , am fost ca o leguma: bleaga si fericita….cu glicemia trantita de pamant, dar fooarte zen 🙂

Am mers la nasi, am mangaiat pisoi mic si tare smecher, am admirat nasul atot-miscator al Ancutei, am ras, am povestit. E o familie unita si faina.

Cam asta. Acum, back on track.

Saptamana asta croim rochie rosie simplissima si frumoasa pentru Ana Maria, alergam, iubim si ne bucuram de primavara.

Impresii de la lansare si my 2 cents


Hello 🙂

Ieri am fost la lansarea cartii „Stil de viata, nu dieta” a lui Valentin Vasile, antrenor Limitless.

S-a vorbit exclusiv despre partea de alimentatie a unei vieti sanatoase. Partea de antrenamente a fost lasata deoparte, deoarece nu constituie obiectul cartii.

Ce pot sa zic dupa ce am parcurs cateva pagini? Ca principiile sunt cele (arhi)cunoscute, mai ales pentru cine e preocupat de subiect, dar mai este si „insight info”, presarata, neevidentiata, lucrurile mici care fac diferenta.

Nu cred ca-i o carte scoasa pentru profit – costa doar 30 RON. Nu-i nici glossy-glossy, nu are poze/scheme/piramide. Doar text, impartit in capitole cu titlu relevant.

E o carte scoasa pentru a fi citita (si aplicata, dare-ar Dumnezeu, nu stiu pe nimeni care n-ar vrea sa fie mai energic si mai sanatos), pentru un plus de notorietate al autorului, pentru o promovare extinsa, pentru ca informatia sa ajunga la cat mai multi oameni.

Domnul antrenor nu are experienta vorbitului in public, asa ca invitatii lui obisnuiti cu sticla/scena, a avut emotii si s-a vazut, ceea ce publicul feminin malitios din nastere a taxat pe ici, pe colo. Pentru o persoana introverta vorbitul in public poate fi paralizant si poate ca vorbitorul nu are dictia sau charisma unui actor…dar asta nu scade valoarea mesajului transmis.

Diferenta intre ce spune Valentin si ce am mai citit, este accentul pus pe sanatate si pe tonus, nu pe slabire, nu pe „fat shaming”, nu pe aparente.

In conditiile muncii la birou, daca nu mergi/alergi/urci pe munte/ sapi in gradina/faci forta/aerobic nu ai cum sa traiesti intr-un corp misto, flexibil, puternic.

Despre echilibru-i vorba, inca o data. Si tre sa te misti, cum iti place, dar just do it.

Mie imi place sa fiu mai puternica. Am alt tonus, e bun pentru viata de cuplu, e frumos ce se vede in oglinda. Iubesc vantul care bate seara in parc, iubesc descarea masiva de endorfine, iubesc sa ma stiu asa fortoasa 🙂
Da, poate-i egal cu zero fata de performantele altora, dar nu e o competitie cu ceilalti, nici cu mine. Eu sunt ambitioasa in doze mici spre deloc. Spune cuvantul „competitie” si entuziasmul s-a dus dracului pentru ca de cand ma stiu, pierd la competitii, fara exceptii.

Cred in schimb in impartasirea entuziasmului si energiei cu oameni cu aceleasi interese, cred in forta obiceiului si in evolutia care e o consecinta a celor multor pasi mici, indiferent ca ti-o propui sau nu.
Iubesc exploziile de energie de la antrenamente si acei instructori cu vibratie buna, mi-e drag de ei,
chiar nu cred ca primesc suficient de des vorbe bune.

Da, obosesc cand alerg si cand adorm simt cum ma dor oasele si muschii ca dupa o zi la prasit, dar la tara e inca si mai greu!

(Cine vrea experienta unui bootcamp for free, il chem 1 sapt primavara la prasit intensiv, sau tot 1 sapt toamna, la cules roada. Slabire si tonifiere garantata!) Pentru efect triplu, recomand 2 saptamani la inceputul verii la Hulboaca pe deal la vie si la porumb.

So. Nu te mai plange. Hai, usurel-copacel, inainte. Tot inainte.

azi cel mai mult vreau:


ce-mi doresc CU ADEVARAT in momentul asta?

sa ma bucur de viata mai mult, sa fiu mai indrazneata, mai curajoasa, mai increzatoare in ziua de maine.

sa am proiecte pentru care sa bag mana in foc.

sa-mi sustin mai bine parerile si sa pricep rostul lucrurilor.

sa fie parintii mei sanatosi, sa se inteleaga si sa munceasca mai putin si deloc inzadar.

sa am alaturi si sa ma vad cat mai informal cu fratii mei. casa mea sa fie casa lor si viceversa.

pasiunea mea sa fie ceva cu sens, cu profit, cu bucurie.

sa fie lucrurile simple si viata cu sens si sanatate.

Sa am o certitudine.

sa traiesc si sa respir in aer curat si in liniste.

sa mananc simplu, sa ma imbrac simplu, sa fie liniste si pace.

sa rad cu pofta, sa dansez frumos, sa ne decrispam, sa simtim ca timpul este bun cu noi.

O casa, un copil, o fantana.

Run f(r)or(m) your life


Alergarile sunt in grafic pana acum, alerg in IOR, parcul unde oamenii au renuntat la mersul in pas normal (sau asa imi pare mie 🙂 )

Diseara urmeaza o noua distanta in premiera: 10.5 km, in pas confortabil.

Inca nu m-am prins cum e cu alergatul incet. Eu alerg acum cu 6-6.20 min/km si mi-e greu/nu stiu sa alerg mai incet. Azi am de alergat 10.5 km cu 8.1-7.3 min/km (masura asta in min/km se numeste „pace”, spre deosebire de „speed” – viteza, ce se masoara in km/min (h)).

Sper sa ma ajute Caledos-ul cu masuratul vitezei si sa gasesc „ce sa fac” cu mintea timp de 1h jumate…wish me luck 🙂

De ce alerg? Pentru a impinge spre exterior zona de confort, pentru a vedea ce si cat pot, pentru endorfine si pentru a fugi de unele responsabilitati.

Eh, cred ca o pun azi de un concediu de 2 ore. Prea sunt infloriti ciresii….