Saptamana 5 de alergare + pastele sportiv in familie


A fost Pastele. A trecut repede si cumva fara semnificatie…Preotul de la bisericuta de lemn si-a pierdut din lumina…are vocea schimbata si tristete in glas…nu stim de ce.

Alergarile continua,am ajuns la distanta minima de 11km, devine greu, s-a invinetit o unghie de la piciorul drept si mintea se tot zbuciuma…alerg cu mai putina bucurie, dar inca sunt mandra ca pot, inca ma mira ca pot sa-mi inving mintea si sunt recunoscatoare picioarelor care ma duc, desi ma dor.

Am luat artrostop si ulei de peste (cate una din fiecare pe zi), precum si spirulina, maca si iarba de lucerna. Pe astea ultimele, impreuna cu polenul, semintele de in si lecitina, le beau dimineata (nu neaparat pe toate odata) intr-o verzitura racoroasa.

Simt nevoia reluarii antrenamentelor de forta, celor de mare intensitate si a unui stretching lung si bun. De asemenea, cred ca voi incepe sa alerg si pe dealuri/sa fac scari si sa alerg in sprinturi(asta cu sprinturile trebuie da chef – nic-nic n-am).

Alergatul cere disciplina si papa timp, alergatul ma scoate la admirat copaci, flori, copii si imi arunca vantul in fata, fie dimineata, fie noapte.

Sunt usor accidentata – ma doare un genunchi intr-un loc care nu stiam ca poate durea…dar adevarul e ca nici nu am fortat atat niciodata…dar trece..cu grija, apa si ulei de peste 🙂

Sambata dupa amiaza am fost o familie taaare sportiva – daca nu stiati cumva, drumul de la marginea Sloboziei pan dupa Ciulnita sat are 5.5 km. Dus-intors – 11 km de traseu usor in panta, inconjurat de campuri verzi/inflorite – „Mai Alex mai, drumul asta e numai la deal” – „Iti pare tie, pai la munte ce-ai sa faci?”…. La intoarcere, surpriza, n-a fost numai vale, deci da, nu era doar deal. Frumos pe acolo 🙂

Despre masa de duminica – numai de bine….NOT, desi s-a gatit mai sanatos ca alte dati, dar la fel de gustos. Minunata prajitura cu napolitana si caramel a mamei lui Alex a avut si de data asta o clienta victima sigura. Pursisimplu mi-e imposibil sa ma opresc:) … Efectiv am fost drogata cu zahar cele 2 zile , am fost ca o leguma: bleaga si fericita….cu glicemia trantita de pamant, dar fooarte zen 🙂

Am mers la nasi, am mangaiat pisoi mic si tare smecher, am admirat nasul atot-miscator al Ancutei, am ras, am povestit. E o familie unita si faina.

Cam asta. Acum, back on track.

Saptamana asta croim rochie rosie simplissima si frumoasa pentru Ana Maria, alergam, iubim si ne bucuram de primavara.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s