Samothraki – iulie 2014


Sa va povestesc despre Samothraki – 2nd edition mai bine.

A doua noastra vacanta pe insula a fost lipsita de peripetia drumurilor ratacite – multumim gps-ului incorporat in Nokia Lumia meu. Merge brici!

Am pornit din Bucuresti sambata dimineata, la 7 dimineata eram deja cu o cafea aburinda in masina, visand mai repede la mare….Eu lucrasem aproape toata noaptea la rochia mea rosie Athleta si ca atare am dormit 70 la suta din drum…Am cumparat rovigneta pentru Bulgaria de la un Shell, ca sa ocolim micile inselatorii, dar nu ne-a iesit. N-am primit bon pentru aia 15 euro nici de o culoare….

Am mers fara pauze si la 3 eram in Alexandroupoli, pentru a prinde ferry de la 5….calatoria cu ferry a fost mai scurta parca decat prima oara. Aveam sufletul deschis si de abia asteptam sa ajungem…in Kamariotissa am ajuns la 7. Pe la 8 ne pusesem deja cortul in paduricea prietenoasa pe care o cunosteam de data trecuta…Nici nu mai stiu de-am facut in prima zi baie, ori ba. Noaptea ne-a prins in piata din Therma, verificand daca lucrurile sunt asa cum le stiam….desigur ca erau.

L-am regasit acolo si pe „Zorba” si pe tipul cu tricou in dungi si mandolina, si pe fata de la care mi-am cumparat colierul tip macrame. Acelasi supermarchet, aceeasi vanzatoare vlaha la suvenire, aceleasi hortensii gigantice, aceeasi atmosfera boema si calma….

A doua zi ne-am inceput-o cu mare. Ah, dar ce frumoasa e marea acolo. Limpede, albastra, plina de pestisori si arici de mare, calma si curata…O dezmierdam: „Frumoaso!”

La Mariva numai copilele au mai crescut. Acelasi Dimitri, aceleasi bunici, un dejun ceva mai variat…

N-as mai povesti pe bucatele asa mici, ca nu-mi mai amintesc…

ce mi-a placut de data asta pe insula:

– ca am fost linistiti si ne-am umplut de soare si odihna

– ca am citit „Bastarda Istanbulului” – o carte focoasa si gustoasa, „Calatorii cu Charley” – o poveste de om intelept, „Alteta regala” – o prostie de Thomas Mann si „Mandolina capitanului Corelli” – un deliciu, o poveste minunata! Ca am citit, deci, in ore lungi de umbra sau soare, fara alte griji.
– ca n-am fost conectata (10 min wifi dimineata nu se pun) si n-am murit..
– ca am dormit o tona si jumatate – bebelinei ii place cand mama doarme, se pare, de insista asa de mult…
– ca am reusit sa ajungem pe Fegari – varful cel mai inalt al insulei – desi traseul a tinut 12 ore dus-intors si in padurea umeda chiar n-a fost usor de urcat….am reusit chiar sa recuperam 1 turc si o nemtoaica care se ratacisera de pe traseu…
– ca am stat unul langa celalalt…mai mult, mai cu poveste.
– ca am descoperit, pacat ca in ultima zi, o taverna foarte faina unde un grec politicos ne-a servit cu fasole exact cum facea bunica si a mers drept la inima
– ca in paduricea de langa mare, sub copacii seculari, oricine era binevenit si intampinat cu zambet. Desi campingul in zone neamenajate e interzis cica, dar numai noi stiam de 2 mari…tinerii, si nu doar ei, curg pe insula din toata Europa, paduricile sunt locuite, dar curate si linistite. Pe plaja ai dusuri cu apa rece si baie…vasele se curata cu nisip, pentru spalatul de dinti de dimineata am vazut ca-i buna si apa de mare si oricum cea mai fashionable coafura pe insula e parul involburat de sare….
– stilul hippie, care pare nascut aicea. Corpuri bronzate, haine moi, curgatoare, tinerete boho sau trash, nemtoaice cu fetele lor, studenti greci, bulgari, spanioli, francezi, romani cu copii…
– cascada Xiropotamos cu drum pe firul conductei de apa ce alimenteaza satul.
– tufele de lixiandru inflorit, peste tot
– apa, buna de baut, de oriunde
– am inotat! 🙂 Mult, si cate putin si la apa adanca.

Mi-am luat de data asta o pereche de cercei si un colier de la un calator dupa soare. Care soare avea sa-l duca, dupa Samothraki, in Creta, apoi in India sau America de sud….cerceii mei au in ei fir de argint, scoica slefuita si plante de Amazon…

Ce nu mi-a placut data asta:
– mancarea – cartofi prajiti cu orice e un fel de mantra a lor si stomacul uneori se oprea, pursisimplu. Ciorba nema, si painea prea deasa. Sau eu prea mofturoasa acum.

Templul lui Nike a ramas nevizitat si acuma.

Bugetul a fost cam de 1000 eur, din care 400 am dat pe cazare 9zile+mic dejun, vreo 180 pe ferry, vreo 150 pe motorina si restul pe mancare, frape-uri, condimente si bijuterii 🙂

Vacanta asta a fost exact ce aveam nevoie – o leneveala extinsa si meritata. Am umplut retina de soare si mintea de povesti faine, ne-am plimbat, ne-am privit in ochi, ne-am reacordat fiintele unul la celalalt si amandoi la natura.

Cand ne vom mai intoarce vom fi minim 3. 😀

Anunțuri

Toceala simturilor


A venit si toamna…dupa o vara care a fost sau galop sau vegetare…

s-a insurat Vanea

s-a botezat David

s-a vizitat a doua oara Samothraki

s-a conceput un bebe. iubirea de mama izvoraste suvoi 😉

s-a schimbat domiciliul/cartierul/standardul de viata.

Toata lumea e bine sanatoasa.

E cald. E comod.

E liniste.

E…prea liniste

I’ve become confortably numb.

Sa nu iubesti, sa nu vrei, droguri sa nu iei….si continuarea o stiti.

Bebe ma face mai fericita si mai proasta 😉 Efectiv a scazut viteza de procesare, dar si cea de deplasare. A crescut (mult de tot) bucuria interioara, permanenta, precum si temperatura corpului… au crescut mamosenia, diversele circumferinte ale corpului, dorinta de a face de mancare, de a face sa fie cald si bine pretutindeni si tuturor si pace in lume…

Well, tre sa ma extrag din aceasta letargie. Niste oameni vii n-am mai intalnit de ceva vreme. Dar si eu ma ascund bine…………………..

Oameni vii, mi-i dor de voi. Si mi-i cam dor si de mine, cea cu intrebari.