Toamna, nu gri, ci pruna-strugure.


A venit toamna cu burnita, toamna cu melancolie, toamna fara internet acasa in cazul nostru…

In sat, dar si in Bucurestii noi, toamna miroase a struguri, ametitor miroase si atatea amintiri senzoriale trezeste si atat te mai furnica mainile…

E prima toamna din ultimii ani care ma bucura. Bebelusa creste si ma transforma…sunt grea, nu foarte frumoasa, dar nu-s prea multe de facut acum cu asta.

Lucrurile sunt mult mai simple.

Ma gandeam zilele trecute ca fiecare om isi este dator sie insusi sa incerce sa fie tot ce isi doreste. Pretul platit prin neincercare este prea mare: suparare, frustrare, boli, constiinta ca nu esti asa cum ai fi putut fi, si, nu in ultimul rand, un nivel de viata mai sub ce ar fi putut fi.

Ma uitam pe pozele din anii trecuti. I was a mess 🙂 Habar nu aveam ce mi se potriveste…de fapt cumparam haine comode si nu ma omoram cu asortatul. Traiam pursisimplu, da, nu la cele mai inalte culmi stilistice, dar, nu stiu cum sa zic, nici nu ma interesa.

Acum ochiul e format…hainele sunt mai multe si da, unele mai frumoase, in general mai putin confortabile…Arat mai „put together” si imi scot in evidenta trasaturile mai bine, dar nu as zice ca asta imi creste simtitor bucuria de a trai. Pt ca oamenii sunt baza. Smoke & mirrors exact asa sunt, fum si oglinzi.

Am devenit mai critica. Critica frumosului. Ochiul care priveste inauntru si afara.

Aseara la Sanador am vazut exact tipul acela de femeie care constituie targetul si idealul in moda urbana: 33 ani, draguta, inalta, slaba, bruneta, cu bani. Iphone habar-n-am-de-care, palton bej in croiala ultra-moderna, picioare frumoase, o pereche de pantofi rosii de lac cu super-toc. Facuse un EEG…electroencefalografie?

Toate suntem frumoase. Si cele cu umerii lati, si cele cu soldurile para, si umerasele umblatoare, si mignonele cu parul in vant. Iar media sucks, cu imaginile lor idealizate, trupuri pline de oameni goi…(si haine)…

Poveste auzita de la o prietena: mama unor gemanuti de max 6 luni a avut lapte 1 singura luna dupa nastere, apoi ba….din doi copii unul are deja intoleranta la lactoza…Familia are bani si ii foloseste pentru a da gemanutilor tot ce e mai bun….dar nu mai bine i se dadea mai mult ajutor mamei si isi pastra lapticul care ar fi fost de 1 milion mai bun decat orice formula? Grija si ajutor, nu stres si bani…

Duminica a fost maratonul Bucuresti. Am si uitat de el. La anul, poate participam, macar la semi 🙂 Acum sunt inscrisa la un alt fel de traseu…

Toamna asta lipsesc de acasa si nu este bine. Acum imi dau seama cat inseamna via, soarele de toamna stralucitor, mirosurile ametitoare, statul cu parintii. Inseamna enorm.

In rest, toate bune.