Rochia pentru burtica Nr.2 :


Rochia pentru burtica Nr.2:

CSC_1162 DSC_1157 DSC_1160

– stofa: 1.40 x 1.50m de jerseu plin si moale, 35 ron/m de la Obor.
– captuseala vegetala (acest tip respira cel mai bine) bej/gri/roz 1.40, 12 ron/m, tot de acolo.
– panglica ripsata pe culoarea dominanta – 2m
– ata pe culoare: bej/gri/roz si albastru
– cusuta la: liniara Brother si triplock-ul Bernina.

Tiparul de baza este acesta: model 102B, Burda 3/2012, acelasi model pe care l-am folosit in rochia Anei-Maria…dar rezultatele sunt complet diferite, din motivele ce urmeaza:
-pentru Nami am urmat tiparul clasic, cu ajustarile de talie/curbura spate/lungime tiv care au fost necesare + adaugarea unui fermoar pe mijlocul spatelui. A iesit o rochita gamine, dupa dorinta si placul posesoarei 🙂 – pun si poza, daca ma lasi 🙂

-pentru mine, tiparul a fost modificat prin:
*modificarile uzuale de ingustare a mijlocului fetelui cu 4cm si spatelui cu 6cm, modificari pe care le fac intotdeauna la tiparele Burda.
*adaugarea a doua pliuri laterale in fata pentru a crea spatiu pentru burtica.
WP_20141115_002

WP_20141115_005

*adancirea/schimbarea liniei decolteului pentru a scoate in evidenta imprimeul oriental al stofei
*intarirea liniei decolteului, in fata cu dublura lipita, iar in spate prin adaugarea prin coasere a unei benzi textile rigide (ca la tricourile mai de doamne ajuta, e acelasi procedeu). Asta e un pas obligatoriu, altfel tricotajele, foarte elastice pe latime, se largesc si fac „barcuta” care da impresia unei rochii prea mari sau prost facute.

WP_20141115_006

*am pus o maneca mai ingusta pe care am largit-o la capete, ca la rochiile medievale.

WP_20141118_003

*am adaugat un culoar pentru cordon, sub sani, pentru a da forma rochiei. Prin culoar am bagat o panglica ripsata care se leaga pe mijlocul spatelui, pentru ca rochia sa fie mai interesanta. Se putea si un elastic lat , simplu, ascuns, sau diverse centuri, dar nu stateau fixate si nu dadeau bine.
*marginea de jos am prelucrat-o simplu, la triplock, fara tiv, pentru ca rochia sa ramana usoara si sa drapeze frumos.

Cum s-a lucrat? Incet. timp de lucru – cred ca vreo 30 de ore.
Fiind prima oara cand lucrez cu asa un material gros, dar foarte elastic, a durat ceva sa hotarasc ce cusaturi folosesc, in plus, am tinut pentru prima oara cont de imprimeu – l-am centrat pe mijloc si mereu am respectat orientarea pe verticala a pieselor
E una din primele dati in care modific nu doar dimensiunile pieselor, ci intreg tiparul, conform regulilor, si a fost interesant si provocator sa vad cum iese.

Ce as face altfel data viitoare:
-Am luat marimea 40, eu fiind acum teoretic intre 40 si 42 german. Pentru ca materialul este elastic si greu(curge pe lungime), ar fi fost suficient un 38.
-as micsora din tipar spatele pana jos – e foaaarte lat. Acum se compenseaza prin elastic, dar fara, rochia nu are forma.
-as regla mai bine triplock-ul – acum stiu si cum! 🙂

Cred ca in perioada asta in care corpul ni se transforma foarte tare, e si mai important sa cautam solutii pentru a ne simti bine in propria piele aflata in continua expansiune, pentru a fi feminine si frumoase. Din acest punct de vedere rochia este o reusita : scoate in evidenta ce-i frumos acum: fața, decolteul și burtica; ascunde șoldurile, face silueta frumoasă, e moale și încăpătoare.

Azi o port pentru prima oara. In ea par mai gravida decat sunt, sta bine, iar feedback-ul de la colege e suta la suta pozitiv 🙂

Pe scurt, cred ca a meritat munca, mi-a placut sa lucrez la ea. As putea sa fac linistita si pentru alte gravidute, deja.

Daca mai fac rochite pentru burtica? Probabil ca nu. Am deja 2, plus una primita de la Sorina. Ambele rochii de gravida le-am facut avand in vedere sa le pot purta si dupa graviditate, macar in anul in care voi fi fabricuta de lapte si voi pastra dimensiunile bustului. Apoi, le voi da mai departe….sau cine stie:)

Poze cu produsul final: diseara?

Anunțuri

Despre Dries Van Noten, mos Nicolae si zen-ul de fiecare zi.


Azi am deschis mail-ul de yahoo, cel vechi de doar 13 ani…

Surpriza! un mail de la Irina Markovits, in care imi spune ca am castigat la unul din concursurile din pagina ei aceasta minunatie: Dries Van Noten – Inspiration

Si vine maine prin curier! Exact la timp pentru mos Niculae – Irina si Oana, multumesc! 🙂

Flacaul nostru e bine, multumesc. Se misca viguros si ocupa din ce in ce mai mult loc in burtica subsemnatei, sau as putea zice burtoiul 🙂 Anyway, in afara ca is huge, burticuta nu ma deranjeaza si fac si eu ce fac toate mamicile normale: vorbesc cu ea pe strada, in timp ce o mangai, mai ales in timp ce merg spre sau ma intorc de la munca pe stradutele din Bucurestii Noi.
Il iubim mult pe pustiulica. Nu stim cui ii seamana, al cui nas sau sprancene le mosteneste, sau al cui temperament. De la loteria genetica cer doar un bebe sanatos. Promit sa nu ma oftic ca genele lu’ta’su is mai puternice decat ale mele (pentru ca sunt…). Dar mai stii?

Saptamanile astea au fost un caleidoscop de alb si negru, bune si rele.

Am fost la Gaudeamus, Alex a cumparat multe carti, eu doar una ca eram obosita….am vazut-o acolo pe principesa mostenitoare Margareta, lansa o carte impreuna cu sotul ei. E frumoasa, distinsa, foarte mignona.
Romania iubeste regalitatea din ce in ce mai mult….

Am fost la Shine Festival – mi-a placut mai mult Coma, decat Alternosfera, pentru ca au interactionat cu publicul, chiar la fiecare melodie, pe cand Alternosfera a fost acolo, dar n-a fost…
dupa concert a intrat pe scena Vali Umbra. Am stat numai la 2 melodii – tipul e foarte bun! as mai fi stat, dar cineva vroia tare acasa si aia nu eram eu…

Am vazut „Clouds of Sils Maria” – despre femei, unapologetical. Mi-a facut bine sa urmaresc o bucata din viata (fictionala) a unei actrite si a asistentei ei. Ele repeta replicile pentru un rol al actritei, dar replicile se confunda cu realitatea si omul ramaine om, fragil si influentabil, desi „e doar un rol”.

Niciodata nu-i doar un rol. Ce faci ajunge sa te defineasca, povestea pe care o spui, chiar de nu-i completa, ajunge sa fie imaginea ta. Ca esti mai mult de atat…esti, oare? Daca esti, de ce nu se vede? De ce nu esti „true to yourself”?
Ca ti-i frica si n-ai incredere. Dar pana cand? Pana cand?

Suntem in bataia vantului, asa ni-i viata. Nici nu are rost sa ne amagim ca am detine mai mult de o farama de control asupra evenimentelor…Drept zice Ion Cosmovici – am mai zis ce mult imi place ce spune si uneori imi pare ca spune exact ceea ce gandesc? You rock, mister!

Sa fii salcie in vant, sa nu te agati nici de bogatie, nici de oameni, sa te misti agil printre valuri, sa valorifici oportunitatile, sa le creezi chiar tu, sa traiesti fara regrete…Asta spun si budistii, asta e singura cale sa n-o iei razna, uneori..

Citesc zilele astea dans le metro si-acasa „In cautarea fericirii” de Betrand Russel. Sa vedem si o parere pragmatica a unui om trecut prin viata!

In rest, toate bune. Ce v-aduce mosul? 🙂