Rochia pentru burtica Nr.2 :


Rochia pentru burtica Nr.2:

CSC_1162 DSC_1157 DSC_1160

– stofa: 1.40 x 1.50m de jerseu plin si moale, 35 ron/m de la Obor.
– captuseala vegetala (acest tip respira cel mai bine) bej/gri/roz 1.40, 12 ron/m, tot de acolo.
– panglica ripsata pe culoarea dominanta – 2m
– ata pe culoare: bej/gri/roz si albastru
– cusuta la: liniara Brother si triplock-ul Bernina.

Tiparul de baza este acesta: model 102B, Burda 3/2012, acelasi model pe care l-am folosit in rochia Anei-Maria…dar rezultatele sunt complet diferite, din motivele ce urmeaza:
-pentru Nami am urmat tiparul clasic, cu ajustarile de talie/curbura spate/lungime tiv care au fost necesare + adaugarea unui fermoar pe mijlocul spatelui. A iesit o rochita gamine, dupa dorinta si placul posesoarei 🙂 – pun si poza, daca ma lasi 🙂

-pentru mine, tiparul a fost modificat prin:
*modificarile uzuale de ingustare a mijlocului fetelui cu 4cm si spatelui cu 6cm, modificari pe care le fac intotdeauna la tiparele Burda.
*adaugarea a doua pliuri laterale in fata pentru a crea spatiu pentru burtica.
WP_20141115_002

WP_20141115_005

*adancirea/schimbarea liniei decolteului pentru a scoate in evidenta imprimeul oriental al stofei
*intarirea liniei decolteului, in fata cu dublura lipita, iar in spate prin adaugarea prin coasere a unei benzi textile rigide (ca la tricourile mai de doamne ajuta, e acelasi procedeu). Asta e un pas obligatoriu, altfel tricotajele, foarte elastice pe latime, se largesc si fac „barcuta” care da impresia unei rochii prea mari sau prost facute.

WP_20141115_006

*am pus o maneca mai ingusta pe care am largit-o la capete, ca la rochiile medievale.

WP_20141118_003

*am adaugat un culoar pentru cordon, sub sani, pentru a da forma rochiei. Prin culoar am bagat o panglica ripsata care se leaga pe mijlocul spatelui, pentru ca rochia sa fie mai interesanta. Se putea si un elastic lat , simplu, ascuns, sau diverse centuri, dar nu stateau fixate si nu dadeau bine.
*marginea de jos am prelucrat-o simplu, la triplock, fara tiv, pentru ca rochia sa ramana usoara si sa drapeze frumos.

Cum s-a lucrat? Incet. timp de lucru – cred ca vreo 30 de ore.
Fiind prima oara cand lucrez cu asa un material gros, dar foarte elastic, a durat ceva sa hotarasc ce cusaturi folosesc, in plus, am tinut pentru prima oara cont de imprimeu – l-am centrat pe mijloc si mereu am respectat orientarea pe verticala a pieselor
E una din primele dati in care modific nu doar dimensiunile pieselor, ci intreg tiparul, conform regulilor, si a fost interesant si provocator sa vad cum iese.

Ce as face altfel data viitoare:
-Am luat marimea 40, eu fiind acum teoretic intre 40 si 42 german. Pentru ca materialul este elastic si greu(curge pe lungime), ar fi fost suficient un 38.
-as micsora din tipar spatele pana jos – e foaaarte lat. Acum se compenseaza prin elastic, dar fara, rochia nu are forma.
-as regla mai bine triplock-ul – acum stiu si cum! 🙂

Cred ca in perioada asta in care corpul ni se transforma foarte tare, e si mai important sa cautam solutii pentru a ne simti bine in propria piele aflata in continua expansiune, pentru a fi feminine si frumoase. Din acest punct de vedere rochia este o reusita : scoate in evidenta ce-i frumos acum: fața, decolteul și burtica; ascunde șoldurile, face silueta frumoasă, e moale și încăpătoare.

Azi o port pentru prima oara. In ea par mai gravida decat sunt, sta bine, iar feedback-ul de la colege e suta la suta pozitiv 🙂

Pe scurt, cred ca a meritat munca, mi-a placut sa lucrez la ea. As putea sa fac linistita si pentru alte gravidute, deja.

Daca mai fac rochite pentru burtica? Probabil ca nu. Am deja 2, plus una primita de la Sorina. Ambele rochii de gravida le-am facut avand in vedere sa le pot purta si dupa graviditate, macar in anul in care voi fi fabricuta de lapte si voi pastra dimensiunile bustului. Apoi, le voi da mai departe….sau cine stie:)

Poze cu produsul final: diseara?

Anunțuri

Up to date: 59 to 52 – o calatorie in desfasurare………..


Aloha 🙂

27.05.13 up to date:
fit
15.05.13 up to date: loc 54106, nivel atins 7 🙂

Locul in ierarhia Fitocracy, nivel atins: 6

Capture

ia sa vezi cand voi incepe sa pun tot ce lucrez la gym:)

update 18.04.13

dasds

Una peste alta, am fost putin mai relax saptamanile astea, am ajuns la sala de 2, rar 3 ori sapt.

Progresele se vad, deja cantarul nu mai trece de 58 (a trecut putin cand eram m balonata, dar sa zicem ca nu se pune)

Sunt mai „fit”, picioare ceva mai tari, pe brate se intrezaresc vag niste forme, doar cand sunt in miscare.

Pot ridica lejer picioarele in pozitii mai nenaturale si fac 20 de flotari. Aha 😀 Da, eu 🙂

Incerc sa mananc dupa reg antrenamentului catabolic la shaping (detalii vor urma)

Cica ar trb sa mananc 60 gr carne (o bucatica decenta), 60 gr branza, 200 gr cartofi (sau cereale, mai bine), 200 gr cereale, 300 gr fructe (2 mere) si 400 legume; in general de preferat chestii cu indice glicemic mic, ulei doar in salate, grasimi sanatoase…s.a.m.d. poveste veche si arhicunoscuta.

Ce fac eu? zahar  cam 1 cub mic la cafea+lapte

paine..mai putina in ultima vreme, cam 2-4 felii pe zi, de ob incercam integrala.

cereale cu fructe uscate juma de cana+iaurt pan la umplere -des ca mic dejun

la amiaza ori ciorba, ori salata, iar la 3-4 ori salata(si cu putina telemea)+hrisca sau putina paine, ori iar iaurt cu cereale – masa de la 3 doar daca ma duc la sala.

Inainte de antrenament trebuie sa nu mananc 2-3 ore, iar dupa – deloc pan a doua zi. Mai e de lucru aici…

Am mai observat ceva: daca mananc mai putini carbo, mai ales in combinatia faina+dulce (de ex clatitele americane cu dulceata de duminica dimineata) ma molesesc si ma misc in reluare toata ziua. Daca micsorez painea si fainoasele ma simt mai bine. Eu am des senzatia de ceata in cap si daca numai lipsa painii ar fi solutia, cred ca as putea renunta fara regrete.

Din ciclul „revelatii la mintea cocosului”.

Mai simt mai nou dupa paine un gust acid in gura. nu-mi place.

candida is under control, nu stiu ce anume ii face bine, dar m-a cam lasat in pace, ceea ce e minunat.

percep dulcele ca fiind foarte dulce si saratul ca prea sarat…si imi plac mult morcovii.

Nu ma transform in sfanta, dar pe cuvantul meu ca daca mananci mai curat, slabesti mai repede si nu mai muncesti degeaba la sala!

🙂

In rest bine. Va pup. Sa fiti sanatoase si iubite, ca de frumoase va stiu:)

Noua vineri e luni :) salut!


Cine mi-a furat visele?

Cum m-am lepadat de ele ca de o haina cu poale lungi? Cum m-am dezbracat de ele ca baba Dochia, nestiind ca imi mai trebuiesc ca lupa de privit zilele?

Nu sunt animal urban. In orasul asta mare cel mai mult iubesc tot parcurile si mai ales Herestraul – pentru ca nu-i flancat de blocuri…

La orasul asta mare iubesc cel mai mult tot distanta egala si relativ rezonabila pan la munte si pan la mare.

Bucurestiul este un oras de serviciu.

O gara imensa in care multi au ajuns sa locuiasca.

Cand te crezi prea bun/destept/corect Dumnezeu iti arata ca esti, dar sunt si altii, sau de fapt nimeni nu e.

Ati observat ce mult ne place sa fim moralisti? Eu sufar de asest defect. Si a spune ca „sufar” e defapt o figura de stil, caci in mod sigur nu sufar cand ma simt superioara

-celor care sunt grasi  – pentru ca eu fac miscare, si „cum de-si neglijeaza corpul in asa hal, ce ei nu se vad in oglinda? ”

– celor murdari si care put prin RATB-uri, pentru ca eu sunt curata si niciodata nu as ajunge in halul asta…

– celor care nu strang dupa ei, care urca in raspar scarile rulante oprite (am facut si eu asta) , care isi plimba cainele pe aleea lunga din fata blocului si nici capul nu-i doar de rahatii pe care calca si ei si altii, zilnic.

A face ce e corect inseamna ca ai si dreptul sa faci observatii cui incalca regulile, dar placerea de a fi moralist este degradanta ea in sine. Atunci cum sa te exprimi ca sa spargi bariera nesimtirii si sa indrepti acel lucru?

„Ai scapat o hartie pe jos” -Nu, am aruncat-o.

„[Preotului, dupa cununie, nu mai e nimeni de fata] Ati mestecat guma pe toata durata slujbei” – „Nu, nu e adevarat, am scos-o inainte” -„Dar v-a vazut toata lumea, cum puteti nega?” – Ei si, daca e  asa, am gresit, te rog sa ma ierti” – macar niste scuze superficiale – prea rapide si cu privirea senina.

Cand a devenit nesimtirea primul sentiment pe care il exprimam cand raspundem unei observatii. Eu nu cred ca daca eu sunt eu, inseamna ca am intotdeauna dreptate. As fi Dumnezeu si in orice caz, s-ar crea un set de reguli ciudate pe lume, pentru ca  eu, tu, noi, gresim ades. Sa recunoastem e greu, si e inca mai greu sa recunoastem trufia, nevoie de auto-validare si nedorinta de a ne schimba ce stau in spatele acestei ignorari.

Altele…

 – Fac sport, deja a treia luna la rand incepe. La Magnolia Club,  cu Madalina si Elena, foarte bine si foarte frumos. Corpul meu iubeste efortul, chiar si durerea surda din muschi de dupa. Corpul meu se intinde ca trestia, se lungeste imaginar, se arcuieste, se apleaca, se contracta, se forteaza. Mada e un exemplu de vointa si pozitivitate, iar Elena are miscari frumoase si ne cere sa fim si atente, nu doar robotei. Si pe antrenoare le doare cand fac sport! si ele se forteaza! Nu devine niciodata o joaca de papusi, mereu e loc de mai bine!

Sala imi lasa putin timp pentru celelalte. Dar usor-usor si fara incrancenare se pot face multe.

– Acum am in lucru aceasta rochie in stilul anilor 60. Va fi de un rosu-portocaliu si dintr-o tesatura mai groasa. Am croit-o si am inceput sa o cos aseara. De abia astept sa vad cum iese!

– ne reintoarcem la salate/fibre/mancare colorata

Echilibrul e o treaba fragila si nici nu-i mereu de dorit pentru ca ne-ar schimba esenta de fiinte prapastioase si schimbatoare. minus pe plus nu da zero, slava Domnului!

Aveti grija de voi, cu tot ce cuprindeti!

 

 

 

 

 


Ce inseamna tinerete?

la inceput pursisimplu asta e: prospetime, bujori in obraji, stralucire in ochi si corp feciorelnic.
Apoi, cand incepe sa treaca timpul, tineretea este mai mult o cautare, o dorinta de a ramaine cum ai fost, lucru pentru care mastile, crema, coaforul, sala, tocurile, hainele alese cu grija sunt eforturi necesare, de fiecare zi.
In fiecare dimineata ma trezesc somnoroasa, cu fata botita si usor, usor, timp de aproape o ora ma compun: ma spal, hidratez, imi conturez trasaturile, imi caut hainele care mi se potrivesc in acea zi, mai o oja sau o crema….din casa iese aproape alt om.
Dar stii, nu mai caut copilaria. Imi place varsta pe care o am, imi place ca sunt tanara femeie, nu fata. Imi place sa ma joc cu imaginile ce pot fi create, imi place sa imi asum minunata mea varsta! Nu-mi place ca nu am copii si inca traiesc pentru mine si nu imi place ca inca sunt indecisa asupra unor lucruri importante…dar, fiecare lucru la randul sau…sper.

Mi-ar fi placut sa merg la The Cranberries. Am zis ca strang bani pentru jucaria asta si m-am abtinut.
pentru ca merg prin magazine si rar gasesc ceva sa imi placa, sau vad cum din cateva cusaturi acolo unde trebuie poti sa scoti orice haina din anonimat si ma mananca palmele 🙂